In calendarul neamului romănesc nu există sărbători in care să nu apară păinea, sub diverse forme, ca semn al bucuriei: la aniversări, la nuntă, la sărbătorile din familie, dar şi la tristeţe, la nefericirile care apar, uneori, involuntar

In calendarul neamului romănesc nu există sărbători in care să nu apară păinea, sub diverse forme, ca semn al bucuriei: la aniversări, la nuntă, la sărbătorile din familie, dar şi la tristeţe, la nefericirile care apar, uneori, involuntar. Aceste inţelesuri, relevate intr-o zi de toamnă, la Bucureşti, ne-au aşezat in faţa ţestului de lut impreună cu managerul Centrului Cultural "Mihai Eminescu", Mariana Janina Ilie, iniţiatorul şi continuatorul Tărgului de Păine din Capitală.

"Să-ţi duci căntecul pănă la capăt, mereu ca o intămpinare a bucuriilor ce au să vină şi impotriva celor rele, e tot ce-ţi poţi dori in viaţă, iar pentru mine păinea aşezată pe masă simbolizează aceste virtuţi. Am vrut ca la Tărgul de Păine, ediţia a VII-a, septembrie 2007, oamenii să poată rescrie tabla de valori cu care trebuie să reinvăţăm să fim buni, toleranţi şi darnici cu cei in nevoie", ne spune inimoasa organizatoare a manifestării, la care au participat 40 de firme din industria de panificaţie, instituţii de cultură, interpreţi de muzică populară, meşteşugari şi bucătărese iscusite. "De aceea e necesară o recunoaştere şi o reconştientizare, prin acest gen de expoziţii, a universului bobului de grău transformat cu sacralitate in păine."

Sacralitatea păinii, afirmă teologii, rezultă din cea a bobului de grău, care ii simbolizează pe oamenii buni; grăul poate fi insă afectat de neghină; tot aşa şi omul credincios poate fi corupt de cei care slujesc "răutăţii şi vicleniei diavolului". In popor se spune că pe bobul de grău este imprimat chipul lui Iisus Hristos; de aceea şi respectul faţă de el se impune, fiindcă, prin mijlocirea acestui grăunte, se asigură existenţa trupului, dacă avem in vedere o variantă a rugăciunii "Tatăl Nostru" ("… păinea noastră cea de toate zilele…") şi sănătatea sufletească, potrivit altei variante ("… păinea noastră cea spre fiinţă…").

"Căt cer deasupra unei singure păini!"

De la ursitori la praznic

Despre simbolistica păinii am putut afla insă mai multe de la Rada Ilie, etnograf, care a venit la Tărgul de Păine cu o expoziţie a Muzeului Satului din Slobozia, intitulată "Drumul păinii". Expunerea sa porneşte de la spicul de grău, treieriş, făină, aluat. Prima păine din recoltă era dusă, odinioară, la făntănă, cu o monedă de argint, cu busuioc şi sare - gest de recunoştinţă pentru recolta trecută şi de speranţă că anul care va veni va fi şi mai bun. Legat de viaţa de familie, păinea era folosită de la naştere pănă la moarte. La naştere, ursitorile erau primite cu păine şi sare; la un an, era un alt obicei, tăiatul moţului la băieţi, tot cu păine. La nuntă, colacul apare in toate zonele etnografice, dar alături de el, in Olt, avem şi păinea cu sare, busuiocul, banii cu care soacra işi intămpină nora in ziua nunţii. Sarea şi busuiocul reprezentau legătura in familie, busuiocul fiind o plantă a dragostei.

In obiceiurile de inmormăntare, păinea insoţeşte tot ritualul. "In judeţul Olt - ne spune doamna Rada Ilie - iarna se dădeau colindătorilor «bolindeţi» şi nuci, femeile frămăntau coca din recolta anului trecut şi dădeau acest prinos pentru ca recolta viitoare să fie mult mai bogată. Se impletea şi un colac frumos, numit «Colacul lui Moş Crăciun», care se dădea unui flăcău, la casa unde era fată de măritat". In zonă se păstrează obiceiul din ziua de Anul Nou, cănd tinerii care au copii sub 3 ani merg la moaşa care i-a ajutat să aducă pe lume un prunc şi petrec impreună, ca un semn de recunoştinţă pentru ajutorul pe care l-au primit in momentele dificile din viaţă. Intre obiceiurile de primăvară din Olt se numără "covrigul pentru dat pe grindă", pe care copilul il primea de la moaşă, iar moaşa primea in dar de la tineri alte daruri. "Mucenicii" fac parte şi ei din obiceiurile de primăvară. Se făceau şi incă se mai fac 40 de mucenici, unşi cu miere, pentru pomană, impreună cu vin, din care se beau 40 de pahare. Vara, de Rusalii, se impărţeau colaci şi produse din prima recoltă: roşii, castraveţi. In Olt e obiceiul ca nimeni să nu mănănce din noile produse pănă nu dă de pomană pentru cei dispăruţi.

Citește pe Antena3.ro

Michelangelo a pictat o femeie bolnavă de cancer în Capela Sixtină. Experţii lansează o nouă teorie revoluţionară

De ziua sfinţilor

La Sf. Petru se scutură mărul şi femeile dau de pomană mere şi păine. La Sf. Ilie, cănd porumbul are deja boabe, femeile impart porumb fiert şi păine. La Sf. Marie se oferă ritualic struguri cu păine. La Sf. Dumitru se imparte păine cu nuci. Iar de Sf. Andrei se dă de pomană păine cu usturoi şi cu dovleac. Usturoiul, se ştie, protejează prin tradiţie gospodăria şi casa de strigoi.

Versul lui Vieru

Ideea manifestării a pornit de la o poveste spusă in versuri de poetul basarabean Grigore Vieru: un ţăran işi aşteaptă mama, in lan, ca să-i aducă merinde: păinea invelită-n ştergar. "Doamne, căt cer deasupra unei singure păini!", meditează poetul, relevănd acest copleşitor şi tulburător raport, care

separă, ontologic, două universuri corespondente: cerul şi pămăntul. "Suntem singurul popor in lume care ne insoţim viaţa de păine; inainte de a intra in viaţă şi după ce ieşim din viaţă", ne spune Mariana Janina Ilie, managerul Centrului Cultural "Mihai Eminescu". "Lucrurile acestea, care fac parte din biografia noastră de neam, păinea sub diverse forme - colac, păine de ursit, cozonac - reprezintă nişte simboluri pe care nu le cunoaştem intotdeauna şi n-avem cum să le cunoaştem, neştiind de la inceputul lor ce sunt."

Păine de casă

Stăuceni

Ingrediente: două kg făină de grău, 50 g drojdie, zer de oaie sau apă căt cuprinde, 200 g dovleac fiert, un ou, un praf de sare, mac.

Preparare: Se amestecă zerul călduţ, sarea şi drojdia, apoi se toarnă treptat peste făina de grău, frămăntăndu-se incontinuu. Se adaugă dovleacul fiert, continuăndu-se frămăntatul. Coca obţinută se lasă la dospit cam o jumătate de oră, apoi se modelează prin impletire in trei iţe şi se aşază in tăvile unse cu ulei. Cu oul bătut se ung păinile şi se presară mac. Tăvile se introduc in cuptor la foc potrivit şi se ţin circa 3 ore.