x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Timp liber Monden Dan Mihăescu: "O să mor în Becalia"

Dan Mihăescu: "O să mor în Becalia"

06 Iun 2008   •   00:00
Dan Mihăescu: "O să mor în Becalia"

ALO, POLIŢIA! ● De 18 ani, prostituatele stau sub geamul umoristului
De ieri, Dan Mihăescu are de trei ori 25 de ani. "Cel care crede cel mai puţin acest lucru sînt chiar eu", recunoaşte umoristul.



ALO, POLIŢIA! ● De 18 ani, prostituatele stau sub geamul umoristului
De ieri, Dan Mihăescu are de trei ori 25 de ani. "Cel care crede cel mai puţin acest lucru sînt chiar eu", recunoaşte umoristul.

  • Jurnalul Naţional: Aţi îmbătrînit de fericire?
Dan Mihăescu: În cazul meu cred că este vorba de acumularea a trei tinereţi succesive. Am de trei ori 25 de ani.

  • Ce se mai întîmplă cu D.M.?
Se întîmplă nişte lucruri bune. Sînt solicitat. Oamenii nu mă ocolesc, mă refer la producători. Lucrez la o adaptare pentru un serial care sper că o să aibă pînă la 130 de episoade. Nu ştiu la ce televiziune va fi, nu eu sînt piesa numărul 1. Eu sînt doar muncitorul cu pixul. Am avut şi o surpriză foarte plăcută: am scris zece materiale pentru "Meciul serii" de la Realitatea TV. Primul a fost interpretat de Florin Piersic. Fireşte, erau criticaţi candidaţii la primărie. Dar cum există libertatea cuvîntului, în sensul că tu spui, tu auzi, s-a zis foarte democratic: afară! Şi s-au scos toate materiale mele.

  • Cît e glumă, cît e seriozitate în D.M.?
Şi, şi. E dublu, aşa cum zice şi zodia. În existenţa unui Geamăn e vorba de tragi-comedie.

"Un proxenet a tras cu pistolul în geamul meu"

  • Chamfort spunea că "cea mai pierdută dintre zile este aceea în care n-ai rîs". Care este cea mai pierdută zi din viaţa dumneavoastră?
Multe. Mai ales, nopţile. Nu reuşesc să conving pe nimeni că pe Bulevardul Magheru, unde stau eu, sînt nişte raliuri frumoase de motociclete. Mai sîntem şi năpădiţi de boschetari şi de prostituate care de 18 ani stau sub geamul meu. Fac scandal, nu fac şi ele măcar serenade, ca să le arunc flori! Odată am ţipat: "Linişte!" şi un proxenet a tras cu pistolul în geamul meu. După care a venit Poliţia şi mi-a cerut să spun cine e ăla! Eventual, să-i zic şi numele, şi prenumele, şi numărul de la pantofi. Pentru un umorist toate aceste lucruri sînt benefice. Sînt nişte jaloane pe drumul către balamuc! (rîde)

  • La Bruyère zicea că "trebuie să rîzi mai înainte de a fi fericit, de frică să nu mori fără a fi rîs"...
(Rîde) Prietenul meu Shakespeare spunea că soarta unei glume nu depinde de gura care o spune, ci de urechea care o ascultă.

Cum v-aţi înţeles de-a lungul celor trei tinereţi cu D.M.?
De multe ori, m-am înţeles prost. Are nişte entuziasme infantile care-l duc la nişte lucuri nu prea fericite pentru el. Să vă dau un exemplu: singura mea moştenire a fost un apartament de două camere. Cineva mi-a zis să-l vînd repede că pot să iau şi 12.000 de dolari. Şi l-am dat urgent. După trei luni, am fost sunat de la o agenţie pentru a mă informa că există un client care vrea să-l cumpere cu 180.000 de euro.

  • Ce aţi iubit cel mai mult în viaţă?
Eternul feminin! Fără să fiu un afemeiat în sensul libidinos al cuvîntului, mi se pare că o lume fără femei ar fi fost o lume fără cer. Acum lăsaţi-mă să completez că eternul feminin este Simona, soţia mea. Doar nu vreţi să dorm pe stradă...

  • Alfred de Vigny credea că "viaţa este un gînd din tinereţe realizat în anii bărbăţiei". E adevărat?
Prefer să nu răspund, ca să nu risc (rîde).

  • Replica umoristă care credeţi că ne poate vindeca de tristeţe...
"Trebuie să fim optimişti. Dacă nu murim, o să fie şi mai rău!" Ni s-a dat o viaţă şi ar fi trebuit să semnăm că am luat-o în primire şi că ne obligăm să o trăim. Ceva de genul: Subsemnatul D.M., am primit una bucată viaţă şi mă angajez s-o trăiesc. Şi eu chiar am trăit-o!

  • Vă ofer posibilitatea să spuneţi cu voce tare cît sînteţi de valoros!
Dacă vă spun, tuşesc un sfert de oră (rîde). Pot să vă spun că a meritat să vin pe lume. Am apucat mai multe istorii. Însă acum m-a prins spaima că m-am născut în România şi o să mor în Becalia.

  • "Criză teribilă, monşer!", cum ar fi spus Caragiale...
Aşa e. Eu nu uit că umorul este o declaraţie de demnitate a lucrurilor ce ni se întîmplă...

P.S. Cît timp a durat acest interviu, am rîs cu o poftă de viaţă, viaţă pe care mă angajez să o trăiesc, aşa cum a făcut-o pînă acum D.M., cel care a reuşit să acumuleze trei tinereţi succesive.

×
Subiecte în articol: antimonden sînt