Acquis-ul comunitar, punct nevralgic

Tratate fondatoare ale Uniunii, directive, acte si acorduri internationale, dar si hotararile Curtii de Justitie a Comunitatii, acestea sunt normele pe care Romania trebuie sa le adopte si sa le puna in practica in propria legislatie.

BATUTE-N CUIE. Tratatele europene nu le-am putut negocia, fiindca ne-au fost impuse

Punctul central al negocierilor pe care statul roman le-a purtat cu autoritatile de la Bruxelles este reprezentat sub termenul generic de acquis comunitar. Acesta a fost sistematizat, pentru o mai buna aplicare si implementare, in 31 de capitole prin care se acopera, practic, aproape toate sectoarele societatii.

FUNDAMENTE. Acquis-ul comunitar reprezinta in fond toata legislatia Uniunii Europene. El se refera atat la tratatele UE (Maastricht, Amsterdam, Nisa etc.) si legislatia secondata adoptata de institutiile Uniunii, cat si la jurisprudenta Curtii de Justitie a Comunitatii Europene, actele internationale la care Uniunea este parte, precum si cele incheiate intre cele 25 de state membre UE si care fac referire la activitatea Uniunii.

APLICARE, NU NEGOCIERE. Cu toate ca negocierile de aderare a unui stat la UE se desfasoara pe baza acquis-ului comunitar, acest lucru nu presupune ca si acesta la randul sau este negociat. Discutiile se poarta pe marginea perioadelor de tranzitie care sunt acordate statului candidat cu privire la aplicarea normelor europene. In plus, statul cu care negociaza autoritatile europene nu ar putea influenta in nici un fel prevederile din acquis-ul comunitar, decat in calitate de membru cu drepturi depline al Uniunii, atunci putand participa la procesul decizional si modifica in mod direct legislatia comunitara. Astfel, Romania negociaza cum si cand va aplica acquis-ul comunitar atat pana la aderare, cat si dupa ce devine membru al Uniunii, in cazul in care sunt agreate perioade de tranzitie.

PAS CU PAS. Perioada de tranzitie reprezinta o exceptie temporara de la aplicarea normelor comunitare intr-un domeniu precis al unui capitol de negociere, solicitata de statul candidat. Acesta va inscrie aceasta cerere intr-un document de pozitie ce va fi ulterior inscris si in Tratatul de Aderare. Statul candidat trebuie sa-si argumenteze cererea si sa aduca argumente solide pentru neaplicarea acquis-ului pana la data aderarii. In plus, statul respectiv va trebui sa explice si ce masuri va lua, astfel incat, la finalul perioadei de tranzitie, acquis-ul sa fie aplicat.

Chiar si Uniunea Europeana poate cere perioade de tranzitie atunci cand considera ca actiunile unui stat candidat pot dauna pietei comunitare. De exemplu, avand in vedere ca in comunitate, libera circulatie a persoanelor este o regula primara, in cazul in care piata muncii le va fi pusa in pericol, statele membre pot sa aplice, pentru doi ani si jumatate sau pentru sapte ani, reglementarile nationale pentru lucratori, si nu acquis-ul, care le permite acestora sa isi caute liber un loc de munca in alta tara a UE.

EXCEPTIE. Comunitatea europeana prevede si asa-numita derogare, care reprezinta o exceptie permanenta de la aplicarea normelor comunitare intr-un domeniu precis determinat. Aceasta poate lua sfarsit doar cand normele comunitare de la care s-a solicitat derogarea sunt abrogate sau modificate, iar derogarea devine fara obiect.