Vorbea cineva, mai deunăzi, că a citit un fel de ghid gastronomic şi că a văzut o mulţime de reţete. O fi, nu zic ba, dar eu consider că este doar de-o idee pentru o gospodină cu imaginaţie, care poate ţese minunate broderii gastronomice pe o temă dată, dacă are ingredietele de bază.
Bucătăria românească este foarte permisivă, poate asimila multe dintre produsele considerate specifice altor ţări şi le poate adapta gusturilor deosebite ale românilor.
Iată un exemplu concret: fructe de mare în sos din oţet balsamic (nu oricare), usturoi, ardei iute, ulei de măsline, hăpăite de soţul meu, cu mămăliguţă! Ah! Dacă vedeaţi ce frumuşele erau micile caracatiţe franţuzeşti, înmuiate în sosul usturoiat şi iuţit, însoţite de guguloiul delicat de mămăliguţă aurie şi călduţă! Ah! şi ce bine au mers cu vin alb! Da' creveţeii şi micile scoici care luau câte un picuţ din sosul maroniu...? Delicios!