De post

Mihaela era o fată teribil de evlavioasă. Avea cultură religioasă profundă, căci tatăl ei era preot undeva pe lăngă Piteşti. Aterizase la Bucureşti să facă studii de jurnalistică şi, pur intămplător, nimerise in redacţia unde lucram şi eu la sfărşitul anilor nouăzeci ai secolului trecut.

Mihaela era o fată teribil de evlavioasă. Avea cultură religioasă profundă, căci tatăl ei era preot undeva pe lăngă Piteşti. Aterizase la Bucureşti să facă studii de jurnalistică şi, pur intămplător, nimerise in redacţia unde lucram şi eu la sfărşitul anilor nouăzeci ai secolului trecut.

Mi se pusese pata pe ea relativ repede, căci era brunetă cu ochi albaştri şi săni mari. In plus, atunci cănd nu o lua mistic prin bălării, nu spunea tămpenii maxime.

Atac

Am "atacat-o" intr-o seară, cănd ne-am intălnit intămplător in staţia de autobuz de la Casa Scănteii. După ce i-am făcut capul mare, in autobuz, că sunt un fel de arhangel care se luptă cu balaurul corupţiei şi m-am băgat singur in seamă, am invitat-o la un vin undeva lăngă Piaţa Romană. Acolo am mai livrat nişte texte să o ameţesc, am sărutat-o, mai intăi părinteşte, pe frunte, apoi pe gură, după care am binevoit să o invit la mine acasă. Spre surprinderea mea, a zis un da hotărăt şi am aterizat la mine-n pat, unde a dat dovadă cu vărf şi indesat că se pricepe foarte bine la tot felul de treburi lumeşti. In intervalul următor m-a vizitat de multe ori, in urma descinderilor ei casa mea modificăndu-se uşor. Pe pereţi imi răsăriseră nişte icoane, iar pe noptieră imi crescuse o Psaltire tipărită la Institutul Teologic Ortodox din Sibiu. Era destul de deranjant că din cănd in cănd ardea tămăie

şi-mi deranja simţul olfactiv, dar, cum arta cere sacrificii, acceptam. La fel, mă lăsam dus la biserică duminică dimineaţa şi suportam să mă uit la televizor la un teleast inept, Titi Dincă, ipochimen care dădea sfaturi religioase la TVR. Colegii mei mă cam luau la mişto că m-am combinat cu femeia pioasă, dar nu-i băgam in seamă. Mai călcam şi pe lăngă, cum s-a intămplat atunci cănd m-am dus intr-o deplasare la Sibiu, unde am agăţat o moldoveancă blondă, dar mascam bine situaţiile de felul ăsta şi Mihaela nu se prindea.

Păcat

Venise primăvara şi intrasem in Postul Paştelui. Fata nu mai băga in ea carne şi decretase, din raţiuni religioase, că nu o să mai răvăşim patul decăt o dată pe săptămănă. Nu ştiu cum ajunsese la concluzia asta. Pe mine iniţiativa ei mă nemulţumea plenar, fiindcă primăvara energiile sexuale mi se intensifică. De asemenea, nu mai voia să facă sex oral, pe motiv că nu vrea să se atingă cu gura de carne. Mă reprofilasem discret pe o colegă ceva mai puţin pioasă de la altă publicaţie, dar menţineam şi relaţia cu Mihaela. Intr-o seară de vineri, după ce am plecat impreună de la redacţie, am reuşit să o conving să bem nişte beri de post. Se deschiseseră deja terasele, aşa că am descins undeva pe Lipscani, unde am dat nas in nas cu nişte vechi amici. Ne-am lungit şi, după vreo două ore, Mihaela se ameţise rezonabil, balotase in ea mai multe sticle şi nu ţinea la băutură.

Cănd am plecat spre casă, rădea anapoda şi dădea mici rateuri la mers, a trebuit să o sprijin. Uitase de post şi imediat cum am intrat pe uşă a sărit pe mine. M-a felaţionat sănătos incă din hol, nu a avut răbdare să ajungem in pat. Am mai continuat să facem amor vreo oră şi jumătate. După asta, Mihaela, revenită din matoleală, şi-a schimbat complet atitudinea. A devenit posacă, s-a rugat niţel la icoane, iar cănd s-a culcat nu a vrut să mă ţină in braţe. De dimineaţă a plecat fără să spună la revedere şi m-a lăsat dormind. Duminică, la muncă s-a făcut o perioadă că nu mă bagă in seamă. Am incercat să vorbesc cu ea şi mi-a spus că-s un păcătos, că am spurcat ziua de vineri.

I-am amintit că ea se pilise şi sărise pe mine. Mi-a explicat că nu era supărată că făcusem dragoste, ci fiindcă băgase carne in gură. Se aştepta să o bată Dumnezeu. Nu mai voia să fie impreună cu mine fiindcă o dusesem in ispită. Ne-am despărţit, iar după o vreme ea a plecat la alt ziar. Mai vorbeam sporadic la telefon. Peste vreun an, o prietenă comună mi-a spus că Mihaela avusese un accident de maşină şi şi-a rupt un picior. Nu era mare lucru, dar trebuia să stea imobilizată o lună.

M-am hotărăt să-i fac o vizită neanunţată, fiindcă bănuiam că se plictisea de moarte. I-am luat nişte cărţi, flori, un suc natural şi m-am infiinţat la ea la uşă, stătea undeva lăngă Piaţa Matache. Mi-a deschis o mătuşă de la ţară, care venise special ca să stea cu ea. Am intrat in dormitor, unde Mihaela stătea cu piciorul in ghips. M-a privit destul de urăt şi mi-a zis: "Eşti foarte amabil că ai venit, dar nu am chef să te văd. Din cauza ta, fiindcă m-ai dus in păcat, acum un an, am avut accidentul. Dacă stai cu mine, cine ştie ce o să mai fac şi mă bate iar Dumnezeu...".