Highway to hell?

Stam intr-o rulota si bem ceai. Un pachet de biscuiti cu ciocolata e plimbat din manain mana. Inmuiem biscuitii in ceai si vorbim despre Dale Winton, si toti suntem de acord ca e tip fermecator. Ma holbez in cana. Nu asa imi imaginam ca se va desfasura seara de sambata. Ma asteptam la prostituate. Sau macar la cateva fane si o piscina gonflabila umpluta cu jeleu. Poate si la cativa litri de whisky si la un munte de substanta despre care chiar nu ar trebui sa vorbim aici. In definitiv, gazda mea este un membru venerat al lumii Rock and Roll-ului si solistul uneia dintre formatiile cu cele mai mari vanzari din toate timpurile. A concertat in toata lumea timp de 32 de ani. Este Brian Johnson de la AC/DC. Si a mai fiert un ceainic cu apa.

Sa mergem inapoi cateva ore. E 16:00, iar Brian e pe cale sa alunece in cockpitul unei masini de curse. Va parcurge aleea standurilor, va face un viraj la stanga si va intra intr-una dintre cele mai disputate curse, intrecerea de 24 de ore de la Daytona. Gandeste-te la un Le Mans in varianta americana: un amestec variat de masini si unii dintre cei mai buni piloti de pe Planeta pe un circuit de 5,6 kilometri alcatuit dintr-o sectiune plana dificila, plus trei laturi ale ovalului inclinat, unde masinile din grupele superioare – prototipurile Daytona, cum este si al lui Brian – vor merge cu 320 km/h. Dupa cum probabil iti vei fi dat seama, PD-urile sunt facute special pentru locul asta. Al lui Brian e produs de Riley si de BMW, are un sasiu usor semi-monococa cu panouri din carbon si un V8 de 5 litri si 550 CP indesat in mijloc. E un model mai vechi decat al altor concurenti, dar tot e mai rapid cu vreo 7 secunde decat masinile din clasa GT.

In coltul garajului, Brian isi flexeaza genunchii. A alergat cu masini clasice mai bine de 20 de ani, a fost candva cel mai rapid om pe circuitul TopGear... cu alte cuvinte, e un maniac auto adevarat. Dar ce va face acum e ceva complet nou pentru el. Dar cand cei care au grija de masinile lui mai vechi, Predator Performance, au vrut sa alcatuiasca o echipa pentru Daytona, l-au rugat si pe Brian sa le fie pilot. In total, sunt cinci tipi care impart o masina, dintre care patru au peste 50 de ani (Brian are 64). Cu casca pusa, cu mulajul scaunului intr-o mana, alearga pe loc si pufaie aer pe gura. A mai facut rutina asta de o mie de ori, insa de regula se intampla in spatele unei scene si cu ceva lichid ingerat pentru a-i mai calma emotiile. Il intreb cum se simte. "Acum e acum, fiule", tipa el inapoi cu accent scotian. "Acum e acum, in pu** mea!" Masina intra la standuri bolborosind, iar Jim Pace, un alt pilot, ii face loc lui Brian.

Sa mergem inapoi un pic mai mult. E nevoie de foarte mult curaj pentru a face ce e pe cale sa se intample acum. Aproape 60 de masini sunt ingramadite pe pista relativ scurta, ceea ce inseamna ca pilotii mai rapizi ar putea face chiar si 15 depasiri pe tur. E mult de lucru. Montoya glumea chiar, spunand ca va face mai multe depasiri pe tur decat in intreaga lui cariera din F1. Dupa 20 de minute din primul schimb, scoate un timp de 1:48, cu patru secunde mai mare decat majoritatea PD-urilor, dar totusi mai rapid decat GT-urile. Patru secunde. Iti poti imagina cum e sa intri pentru prima datain genul asta de competitie, impotriva genului astuia de concurenta, in genul asta de masinasi sa fii atat de aproape de varf? Multi dintre noi ar avea un fel de convulsie.

Dar exista niste probleme. Cutia de viteze scoate sunete dubioase si nu mai cupleaza treapta intai. Asa ca intra la boxe, unde Brian priveste cum o frenezie de maini executa o operatie deschisa pe masina. "Spuneti-mi, va rog, ca n-am stricat-o eu", intreaba el candid. Seful echipei, David Hinton, il linisteste, dupa care Brian scotoceste in combinezon dupa un pachet de tutun. "Credeam ca o sa fiu cel mai tare!", spune el in timp ce-si ruleaza o tigara. "Dar n-o sa-i mai prind niciodata pe nenorocitii aia din fata - sunt mai degraba vai de capul meu, decat capul haitei". Trage puternic din tigara. Inapoi in rulota. E timpul pentru o infuzie.

"Domnilor, simtiti-va ca acasa!", ne spune el, impingand usor sofaua. Asa ca iata-ne cu unul dintre cei mai importanti rockeri din lume si cu minunata lui sotie, Brenda, stand in rulota lor Airstream argintie, in timp ce el il imita pe Dale Winton iar o pisica gri pufoasa urmareste un capac de bere pe jos. "Brenda, draga mea, da-ne un biscuit", spune el. Fredoneaza un blues, in timp ce urmareste cursa cu coada ochiului. Picioarele i se miscain sus si in jos necontrolat. Incerc sa trimit cateva intrebari in directia lui, dar e distras. Problema la cutia de viteze i-a costat 10 ture si sunt acum pe locul 45 la general. Allan McNiesh conduce intr-un Riley-Ford.

Pe circuit, Elliot Forbes-Robinson, la cei 68 de ani ai sai, e la volanul masinii Predator, aratandu-le tinereilor cum se face treaba. Cu cateva masini in fata, o Mazda Dempsey Racing a pierdut controlul. Elliot incearca sa evite, insa RX-8-ul se rasuceste si-l loveste in plin, dincolo de puntea spate. Mecanicii fac ce pot pentru a o petici repede, insa masina se destrama. Brian trebuie sa astepte pana cand toata partea din spate e scoasasi se monteaza una noua. Ghinionul i-a impins si mai departe in josul clasamentului, trebuind acum sa recupereze 76 de ture, daca vor sa vada podiumul.

Dar nu pentru asta se afla aici. Echipa lor a fost formata de la zero in doar cateva luni, asa ca singurul obiectiv adevarat este terminarea cursei in picioare. Oricum ar fi, rockerul nostru are o sarcina uriasain fata. Si in urmatoarele 50 de minute – cam atat tine un rezervor de carburant – isi intrain mana, evitand problemele si pastrand masina intreaga pana la predare. Ba chiar canta la volan...

Noaptea e lipsita de evenimente. In fata, liderii sunt despartiti de doar cateva secunde. Cateva ore mai tarziu, soarele avea sa se ridice deasupra pistei, amestecandu-se cu lumina alba a nocturnei pentru a scalda intregul peisaj intr-o atmosfera roz-pastel. Mergem deasupra liniei de sosire, langa cei care stau acolo si ii ghideaza pe cei mai putin experimentati, sugerandu-le cand ar putea fi o idee buna sa se dea la o parte. Brian s-a intors in masina, iar perechea lui suplimentara de ochi e ocupata. "Oglinzile exterioare sunt atat de varza, incat vezi un ca**t in ele", transmite el prin radio. Ramane jos pe bucata inclinata pentru a-l lasa pe liderul cursei, Justin Wilson, sa treaca.

Cand iese de pe pista, e un om mult mai fericit. Ochii lui aproape ca sunt mai mari decat orbitele. "E cel mai glorios sentiment din lume, sa conduci aici in timp ce rasare soarele", spune el. "Toate culorile prind viata din nou. Incepusem sa lacrimez si muis**l de vizor a cazut. N-am mai avut cum sa-mi sterg ochii!" Se tinuse dupa un alt prototip, unul bun, si isi imbunatatise timpii. "M-am gandit sa matin dupa nesimtit, pentru castiam ca sunt la fel de rapid ca el. Dar cand a trecut prin "bus stop", s-a dus direct in zid – am crezut ca o sa-mi sarainapoi in fata". "Bus stop" este sicana din a doua parte a liniei drepte, facuta pentru a limita viteza cu care se intra pe oval. La orice viteza mai mare de 320 km/h, presiunea pusa pe anvelope ar fi prea mare, iar acestea ar putea exploda. Asta e locul in care Dale Earnhardt si-a pierdut viata in timpul unei curse NASCAR din 2001; sau locul in care Barry Sheene a avut mama tuturor accidentelor cazand de pe motocicletain 1975. La aproape 290 km/h.

Pe la mijlocul zilei, mergem la pas prin zona, pe marginea lacului aparut in urma excavarilor pentru inaltarea pistei. Un stol de pescarusi explodeaza de pe suprafata apei, speriati de pocnetele retrogradarilor. In timp ce masinile inca se invart, cutiile de bere se topesc in resturile focurilor de pe langa scheletele ramase in urma corturilor stranse. A fost o noapte grea, dar tot au mai ramas trei ore si jumatate. Brian e din nou la volan, accelerand puternic pe portiunea inclinata. Incepe sa-i placa. In frunte, liderii inca fac schimb de locuri. Masina echipei Predator este cu multe ture in spate, dar macar nu s-a oprit inca. De la boxe vine un sfat cat se poate de clar: nu o festeli tocmai acum. Brian face schimb cu Elliot si se prabuseste intr-un scaun, cu aburi iesind din capul lui infierbantat. "Mergeam repede, fiule", spune el.

"Mai repede decat am mers vreodata pana acum. A trebuit sa-i las pe lideri sa treaca, dar m-am simtit bine". Va mai iesi o data pe pistainainte sa-si incheie ziua, dar n-o va festeli. Termina pe 32 la general. La varf, echipa MSR a lui Justin Wilson termina pe primul loc, la doar 5 secunde de echipa Starworks a lui Allan McNish.

Daca nu ar fi existat problemele cauzate de accident, computerul spune ca echipa Predator ar fi terminat in primii zece. Nu e rau pentru o adunatura de piloti care ar putea primi abonamente gratuite pentru transportul in comun. Dar nu asta-i stilul lui Brian. E un om care a facut inconjurul Pamantului de mai multe ori decat statia orbitala. S-a hatanat pe scena calare pe un clopot uriasin fata a milioane de fani facand pogo. In 1991, s-a pisat din greseala pe Sputnik. Chiar te-ai fi asteptat sa devina o vedeta sedata, salivand intr-un microfon la vreo emisiune tv de dupa-amiaza? Nu. Asa ca relaxeaza-te, aprinde-ti o tigarasi savureaza biscuitul ala cu ciocolata, fiule. You still rock!