Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Chiar daca tristii ar vrea sa crezi altceva, sa conduci nu e tocmai fizica nucleara. Poti chiar sa te ingrijesti de starea psihicului tau cand esti la volan...
As putea veni acum la tine acasasi ti-as putea lua copiii pentru a-i folosi in experimente medicale. Ti-as putea atinge sotia in locuri nepotrivite, as putea arde tot ce ai, as putea sa-ti mananc albumul foto al familiei si as putea pune un cal sa-ti urineze in pat. Ti-as putea face rau si te-as putea umili o saptamanaintreaga, distrugandu-ti viata, dar cu toate astea, atunci cand voi fi terminat, tu inca vei fi in stare sa conduci o masina.
Condusul unei masini nu este ceva dificil. Batranii o fac desi sunt orbi si nu-si pot misca nicio alta parte a corpului cu exceptia ochilor. Care oricum nu-i ajuta. Oamenii din satele izolate din jungla pot sa conduca. Prostii pot sa conduca. Toata lumea poate.
De-a lungul anilor, am condus cu viteze uriase si cu lumini speciale montate pe capota. Presupun ca trebuie sa fi condus peste limita legala (pe drumuri inchise, desigur) si stiu sigur ca am condus in timp ce eram macinat de durere, furie, remuscari si toate celelalte sentimente existente la care nu te gandesti cu placere. Si mereu am ajuns la destinatie fara macar o zgarietura.
Atunci cand tu vei citi asta, e posibil sa fi demonstrat deja la TV ca poti sa conduci in timp ce cosi un nasture pe o camasa. De asemenea, sa speram casi James May va fi reusit sa-ti demonstreze ca o poti face invelit intr-un sac de dormit.
Si atunci, de ce le permitem celor care se plictisesc sa ne tot vorbeasca – pe un ton axiomatic – despre cat de "imposibil" este sa conduci o masinain timp ce vorbesti la telefon? Pentru ca nu-i asa. Ni se spune si ca este periculos sa conduci in timp ce mananci un mar sau un sandvici. Unii propun acum ca soferii care au facut un accident in timp ce le vorbeau copiilor de pe bancheta sa fie trimisi la inchisoare pe viata. Pentru ca a vorbi cu copiii cand conduci este acelasi lucru ca injectarea soferilor de pe contrasens cu stricnina. Oricum, ii vei omori.
Ni se spune ca, daca vrem sa fim soferi buni si responsabili, trebuie sa ne concentram complet, absolut si in permanenta asupra condusului, si ca nu trebuie sa ne lasam distrasi de radio, de ceilalti pasageri din masina sau de starea emotionalain care ne aflam.
Ei bine, este o porcarie. Unele studii arata ca este imposibil sa te concentrezi asupra aceluiasi lucru pentru mai mult de 20 de minute si, desi candva m-am concentrat asupra lui Kristin Scott Thomas timp de doua zile, sunt, oarecum, de acord.
Cum ai putea sa ramai alert, incordat si gata de actiune in orice clipa cand te tarasti pe M4, desi traficul este lejer? Cum ai putea sa te concentrezi asupra condusului cand ai iesit doar pentru a lua o cutie de lapte? Sau cand te intorci spre casa dupa o zi nasoala la munca?
Adevarul e ca nu poti. Daca ai depasit primii doi ani din viata ta de sofer si ai inteles cum functioneaza traficul – fereste-te de Peugeot-uri, autobuzul iese fara sa se asigure, etc – atunci totul devine instinctiv, la fel ca respiratia.
La apogeul sau, Michael Schumacher gasea pilotatul atat de simplu incat, chiar si in timp ce batea recordul pe tur si ii depasea pe intarziati, tot mai avea destula putere de concentrare ramasa neocupata pentru a-i explica managerului prin radio ca i-ar placea sa paraseasca circuitul mai devreme in seara aia, ca sa poata pregati avionul.
Numai atunci cand avea in fata o amenintare, sau o oportunitate, inceta sa se mai gandeasca daca poate ajunge la timp pentru cinain seara respectivasi se concentra asupra problemei imediate.
Iar asta imi da o idee...
Problema este ca, desi suntem in stare sa conducem foarte bine in timp ce facem altceva, nu suntem la fel de pregatiti pentru actiune daca o urgenta apare pe neasteptate. Femeia prinsa recent autosatisfacandu-se in timp ce mergea pe autostrada ar putea sustine ca se descurca cu ambele activitati foarte bine.
Dar daca i-ar fi explodat o anvelopa sau un Peugeot i-ar fi taiat fata? Ar fi facut un accident daca, in momentul ala, era pierdutaintr-o lume a lui Mr. Darcy si a blanurilor de urs intinse in fata semineelor ori a ciocolatei topite.
In prezent, ecologistii, cei slabi de inger si cei de-a dreptul varza spun ca limitele de viteza ar trebui coborate pentru a compensa faptul ca nu ne gandim la ceea ce facem cand suntem la volan. Dar maintreb daca lucrurile stau chiar asa.
Pentru ca, daca suntem obligati sa mergem cu 30 km/h, atunci tendinta mintilor noastre – si a mainilor noastre – de a umbla creanga devine si mai puternica.
Parerea mea este ca metoda cea mai buna este instituirea unei limite minime de viteza de... sa zicem, 280 km/h. Pentru ca, daca mergi prin suburbii la viteza asta, e foarte putin probabil sa te retragi intr-o lume populata de munca, telefoane si Colin Firth iesind din apa cu camasa uda.
Vedem lucrul asta foarte des in motorsport si, mai ales, la Monaco, unde Ayrton Senna isi propusese sa-l umileasca pe Alain Prost. Cat a mers la limita, a fost bine. Cum a intervenit echipa prin radio si i-a cerut saincetineasca un pic, s-a dus direct intr-o barierasi a iesit din cursa.
Cu mult, mult mai jos pe scara pilotilor ajungem la Hammond si la incercarea noastra de a castiga Britcar 24 Hour Race de la Silverstone de acum cativa ani. Intr-o cursa rapida, te concentrezi la ce ai de facut. Dar cand cursa dureaza 24 de ore si tu nu trebuie decat sa te invarti, salvand anvelopele si incercand sa nu incurci masinile mai rapide, mintea incepe sa umble. Si, foarte curand, esti infipt intr-un parapet.
Statistic, cele mai periculoase drumuri sunt cele din oras, unde limita este de 50. Cele mai sigure sunt autostrazile cu limita de 110.
Si nu-i vorba numai despre masini. Trenurile-naveta se lovesc de tot felul de lucruri in fataiala lor dintr-o statie in alta, in timp ce TGV-ul frantuzesc nu are nicio scapare in timp ce zboara cu 320 km/h.
E simplu saintelegi de ce lucrurile stau asa. Dacaiti cer sa ramai nemiscat in mijlocul unui teren de fotbal, n-ai avea nicio problema.
Dar daca-ti cer sa faci acelasi lucru pe o bucata de lemn deasupra Marelui Canion, te vei gandi foarte, foarte atent la fiecare aspect al situatiei in care te afli.
Ecologistii, cei slabi de ingeri si cei de-a dreptul varza trebuie sa accepte faptul ca o viteza mai mare inseamna o mai buna concentrare si, deci, mai multa siguranta.
Viteza canalizeaza mintea. Taie prin ceata problemelor cotidiene si ne mentine alerti. Viteza ne mentine concentrati. Viteza isi face treaba. Viteza salveaza vieti. Viteza este buna. Si ar trebui sa primim mai multa, nu mai putina.
Ideea este foarte simpla. Ni se cere sa ne concentram mai mult. Dar nu putem face asta decat daca ni se permite sa mergem substantial mai repede.
