Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ani de-a răndul am citit şi recitit miturile Greciei. Vedeam aievea centaurii cu trup de cal şi bust de om, sufeream alături de Hercule cănd săvărşea muncile impuse de Hera sau mă infriguram cănd citeam despre impărăţia lui Hades, zeul ce domnea asupra tărămurilor subpămăntene, care nu mai ingăduia nimănui, odată ajuns acolo, să mai poată reveni la lumina zilei. M-au fascinat epopeele "Iliada" şi "Odiseea" a lui Homer, precum şi "Oedip Rege" a lui Sofocle. Poveştile mitologice ale Greciei mi-au dezvăluit o lume fantastică, o lume in care mirosul ierbii sau susurul izvoarelor era mai puternic, unde văntul trecea abia simţit, aducănd cu sine mirosul copacilor infloriţi sau al ofrandelor din templele zeilor. Atunci credeam că totul este doar atăt: poveste. Dar păşind pe tărămul Greciei actuale am constatat că nu e chiar aşa. Oriunde iţi arunci privirea vezi ruine ale templelor, vezi teatrul antic, urme ale castelelor regilor şi reginelor din Antichitate sau busturi ale scriitorilor, istoricilor sau filosofilor vremii. Dar vezi şi pinii plini de albine ce culeg miere, plajele cu nisip fin şi apele cristaline. Poţi spune cu inima deschisă că Grecia este un tărăm binecuvăntat.
