Se pare că cetatea de la Piatra Craivii stă cocoţată pe un pisc plin de legende. Atunci cînd a fost făcută lumea, pe acel vîrf de munte, foarte aproape de cer, se ridica o cetate a "Urieşilor".
Se pare că cetatea de la Piatra Craivii stă cocoţată pe un pisc plin de legende. Atunci cînd a fost făcută lumea, pe acel vîrf de munte, foarte aproape de cer, se ridica o cetate a "Urieşilor". La poalele cetăţii se aflau sate firave locuite de oameni mici, mici, care trăiau în fiecare zi cu teamă să nu fie striviţi de uriaşii din cetate. Întîmplarea a făcut ca într-una din zile, unei fete de "urieş" să i se pară, uitîndu-se departe la poalele cetăţii, că vede ceva mişcîndu-se. A pornit către cîmpie şi mare i-a fost mirarea cînd a văzut că, pe măsură ce se apropia, fiinţele acelea mărunte la început se transformau în semeni de-ai ei. Neobişnuit, "urieşii" din cîmpie duceau o altă viaţă, cultivînd pămîntul. Şi tot conform legendei, din acest neam de "urieşi" s-au născut şi cei care vieţuiesc astăzi în zona Pietrei Craivii. Tot aici, aşa cum spun legendele, ar fi fost îngropat capul lui Decebal după înfrîngerea în faţa romanilor, iar în unele nopţi, cei care stau de strajă pot să vadă, pentru ceva timp, focul care se înalţă deasupra bogăţiilor ascunse ale dacilor. Şi pentru că s-ar putea să nu fie găsite niciodată, poate pentru că de fapt există doar în închipuirea oamenilor, va trebui să te mulţumeşti cu alte comori: frumuseţea locurilor, blîndeţea oamenilor şi poveştile spuse seara la gura sobei.