Pauză de cafea

Partizan al valorilor culinare naţionale şi tradiţionale şi vrednic român, un personaj din romanul "Tainele inimei" al lui Mihail Kogălniceanu se plânge în carte de decăderea bucătăriei autohtone: "Închipuiţi-vă, fraţilor, că deunăzi m-a poftit la prânz şi ştiţi ce-am început a mânca?

La şese după asfinţitul Soarelui! Cu lumânările pe masă ca la nuntă, numai că mireasa nu-i era acasă. Auzita-ţi, boieri? Şi la masă ştiţi ce ne-a dat? În loc de un potroc bun de curcan, de un stufat de clapon, de o raţă cu curechi, de gâscă friptă, de nişte alivence, cum mi le face vătăjiţa la moşie, mi-a trântit nişte blide cu bulion, biftecă, fricasă, volvăi şi multe alte chisăliţe, sta-ar în gâtul şvabilor ce le-au născocit.

Da vinaţele? În loc să-mi deie nişte pelin amar ca fierea de care a băut tată-meu şi bunu-meu, în loc de nişte Odobeşti vechi, de nişte Cotnar de care bea Ştefan-Vodă după ce bătea pe tătari şi pe cazaci, ştiţi ce mi-a vărsat în pahar? Vin de Porto, de Lafaiet şi şampanie, ca şi când eu aş avea trebuinţă de doftorii şi de burcuturi". Nu trebuie să credem că Mihail Kogălniceanu era un înrăit iubitor al bucatelor autohtone, pentru că preferinţele sale culinare erau ceva mai rafinate şi mai "plimbate" pe la Paris şi Berlin.