Primul bucătar, baş-bucătar, însoţit de al doilea, de al treilea şi de toate ajutoarele sale, ocupă mesele, de-a lungul păreţilor şi lângă trunchiul de tăiat carnea, o imensă tulpină a unui pom secular care, din cauza diametrului său, oferea culcat la pământ înălţimea unei mese. Numeroşi ţigani şi ţigance furnicau prin bucătărie. Unii freacă tingiri mari cât căldările de rachiu, alţii pisează în piuliţe de lemn, ori de aramă, felurite condimente pentru bucate; ăştia dogoriţi la faţă, roşii ca sfecla, întorc la vatră deasupra unei căpiţe de jăratec pe care sfârâie grăsimea căzândă, frigări cu buturi întregi, ba cu berbeci întregi întorşi.
Femeile caută de vasele care fierb în clocot, să nu dea în foc, ori ajută la baş-bucătar să întindă aluaturi de plăcinte, când nu sunt ocupate de a spăla sutele de talere de argint care, peste o clipă, vor împodobi masa".