Ultimul carnaval al Peştelui-de-sticlă

Vitrină, bibliotecă, scaune tapiţate, canapea, fotolii, masa de sufragerie, mobilier de bucătărie, aragaz, frigider, pat matrimonial, televizor, noptiere, bicicletă, tricicletă, magnetofon, maşină de cusut, bătător de covoare, peşte de sticlă, lustre, veioze, rechizite, stilou chinezesc cu cap de urs panda, cordeluţa cu pampoane, bibelouri, fructiera de sticlă, fructe de plastic, jucării, ceas deşteptător...

Stă semeţ ca un rege pe cel mai important loc din casă: televizorul. Artistul i-a pus coroană, mă rog, l-a dat cu praf auriu, şi acum crede că în cutia aceea în care fusese abandonat a trăit doar un vis urât. A devenit peştişorul auriu. Încearcă să-şi mişte puţin ochii şi vede, surprins oarecum neplăcut, că nu numai el a fost înnobilat. Adică aurit. În jurul lui toate obiectele acelea prăfuite, rupte, puse claie peste grămadă, aşa le văzuse ultima oară, au primit înnobilarea. Strălucesc de parcă ar fi căzut toate într-o fântână cu aur. Dacă l-ar întreba cineva, Peştele-de-sticlă ar putea să spună povestea lui.

Demult, când a fost cumpărat din magazinul de bibelouri, a fost împachetat într-o bucată de hârtie groasă, iar acasă femeia l-a pus pe televizor, lângă fereastră. În fiecare dimineaţă, razele soarelui se răsfrângeau în el, creau curcubee... A fost vedeta. Apoi încet-încet a căzut în dizgraţie. Din ce în ce mai prăfuit, împins prin colţuri întunecate ale bibliotecii, iar într-o zi s-a trezit aruncat într-o cutie de pantofi, alături de o coardă, nişte mărgele... nimicuri, şi totul s-a întunecat. Nu ştie cât a durat întunecarea, apoi un bărbat l-a luat, l-a şters de praf, l-a dus într-un atelier, s-a temut că o să-l spargă, cine ştie ce poate fi în mintea unui om?!, dar nu, omul l-a făcut ceea ce este acum: un nobil peşte de sticlă, şi după aceea hahaha! l-a invitat la carnaval!

Din şuşotelile mesei de sufragerie, ale aragazului, ale tricicletei şi chiar ale sutienului agăţat de oglinda din dormitor, Peştele-de-sticlă a înţeles că toţi au fost invitaţi la "Ultimul Carnaval"!

INVITAŢIE
"The Golden Flat - Ultimul Carnaval" este invitaţia pe care artistul Alexandru Potecă o face celor care vor să se întoarcă puţin în timp, prin anii '70-'80. O expoziţie despre obsedanta epocă a comunismului organizată la Muzeul Ţăranului Român. "O instalaţie cu şi despre obiecte vechi şi uzate, devorate de propria lor funcţionalitate, incapabile să trezească vreun ataşament emoţional sau estetic unui privitor comod, dar care se dovedesc a fi o sursă de imprevizibil estetic şi conceptual, ne spune criticul de artă Adina Puşcariu. Acolo unde nu mai e aproape nimic de văzut sau de gândit, sensibilitatea artistică descoperă un alt mod de raportare la trecutul care supravieţuieşte prin forme hibride, în cele mai neaşteptate configuraţii formale sau emoţionale.

Piesele de mobilier şi sute de accesorii sunt transformate prin procedee artistice. O răsturnare spectaculoasă de situaţie în care obiectele fără sfârşit, pe care încă le mai găsim în multe spaţii private, evadează într-o nouă ordine simbolică, destructurantă, cea a carnavalului. Sculptura-obiect este o preocupare mai veche a lui Alexandru Potecă, dar de această dată căutările nu ţin doar de sfera esteticului."

Ideea aceasta i-a venit artistului în urmă cu doi ani. De atunci a căutat, începând cu apartamentele celor apropiaţi şi până prin curţile interioare ale blocurilor din Bucureşti, obiecte care să povestească despre viaţa la bloc. "Multe obiecte de serie şi piese de mobilier doar cu valoare funcţională, care încă pot fi găsite (2010) depozitate de-a valma în spaţiile unor apartamente sau în amenajări de grădini şi prispe de case, au făcut cândva parte din ansamblul unei locuinţe standard de bloc din anii '70-'80, spune artistul. De unde vine acest ataşament faţă de ele? Ce se află în spatele neputinţei de a renunţa la obiectele care deranjează?" Poate găsim o primă explicaţie în scena închipuită chiar de artist.

"Încercaţi să vă imaginaţi The Golden Flat ca o fotografie tridimensională a unui moment anume din viaţa de zi cu zi a unei familii obişnuite.(...) Seara, pentru că astăzi e sâmbătă, facem baie şi ne uităm la Mihaela. Amândoi copiii fac baie deodată. E mai distractiv şi eficient. Cădiţa de plastic care de obicei stă aşezată pe grătarul din lemn fixat la rândul său pe cada îngustă de baie este dată la o parte. Apa caldă curge voluptuoasă şi face să danseze răţuşca cea urâtă şi galbenă, calcanul cu ochii mişcători şi păpuşa-bebeluş mică cât palma."

Efectul imediat al acestei expoziţii asupra privitorului este acela că te provoacă la amintiri oarecum dulcege "despre comunism fără dramatisme", ne-a spus artistul, pe care simţi nevoia să le împărtăşeşti celorlalţi. Cine nu a avut un peşte de sticlă, un stilou chinezesc cu cap de panda, un sifon de sticlă, scule înghesuite în balcon şi aşa mai departe.
Proiectul artistului nu se opreşte aici, la această expoziţie. Vrea să caute în continuare obiecte-amintire şi are în proiect realizarea unei cărţi-obiect (interactivă) care să sintetizeze demersul ce a dus la realizarea instalaţiei The Golden Flat - Ultimul Carnaval.
Expoziţia poate fi vizitată până la 26 august, de marţi până duminică, între orele 10:00 şi 18:00.