Vasile, pisica inimii - Cotoiul cel mare si gras al Coanei preotese

I-a fost dat pisicii sa intre in viata mea intr-o atmosfera de veselie si darnicie. Primul ghem de lana pestrita si miorlaitoare mi-a fost daruit la varsta de trei ani in ziua de Craciun. Pana atunci mai vazusem doar pe garduri si prin pomii bunicilor ciudatele creaturi pufoase, dar nu atinsesem niciodata vreuna.

Tanjeam dupa atingerea motanului vecinilor, care era insa batran si fara chef de joaca. Deseori plangeam de necaz printre ulucile gardului vecin fiindca nu-l puteam prinde pe Vasile s cotoiul cel mare si gras al Coanei preotese. Cu atat mai mult cu cat il vedeam dandu-mi cu tifla in fiecare dimineata din bratele stapanei (la fel de durdulie ca si el). Intrucat am fost prima nepoata din sirul lung ce avea sa urmeze mi se faceau cam toate poftele. si astfel, intr-o binecuvantata zi de Craciun am gasit sub brad mica jucarie blanoasa pe care mi-o dorisem atat. Pe loc am botezat-o: Vasile, desi mi se explicase ca e pisicuta si ca pe pisicutele-fetite nu le poate chema Vasile, deoarece e nume de motanel.

STAPANA. Pentru mine Vasile era victoria absoluta asupra vecinului indiferent, era prima mea batalie castigata cu familia si cu neamul pisicesc. Am impartit cu pisica numita Vasile (ulterior Sile) cele mai frumoase vacante la bunici. A trait aproape 15 ani si a crescut numeroase randuri de pui botezati in functie de lecturile mele. Astfel, i-am avut pe Athos, Portos, Aramis, Winetoo, Fausta si Pardaillan, Robinson si Vineri, Gavroche si Cosette, culminand cu nume din trupe de flower-power si rock. Vasile era stapana absoluta a casei si curtii. Dar si a inimilor noastre. Fara a fi aratoasa (era sasie si cam jigarita din cauza sirului lung de fatari) era de o delicatete desavarsita. Tin minte ca intr-un elan euforic am adus-o odata chiar la Bucuresti spre a o face stapana peste pisicile mele de apartament. Atunci am vazut si fiara din ea. Dupa trei zile de lupte aprige din care iesea intotdeauna invingatoare, am fost nevoita s-o aduc inapoi la bunici pentru linistea mironositelor mele de apartament. si-a reluat rolul de stapana a domeniului sau ca si cum nu s-ar fi petrecut nimic. S-a prapadit de batranete intr-o primavara calda si insorita asa cum fusese si sufletul sau.