74 de frunze

Un copil de 12 ani a scris poezia "A cazut o frunza-n calea ta". Constantin Draghici a slefuit putin versurile si le-a pus pe muzica.

De 1 mai m-am intalnit cu familia Draghici la iarba verde din gradina unui prieten, Roco (pe numele adevarat Grigore Rusu)… "A cazut o frunza-n calea ta/ Si cine stie cate or sa mai cada/ Dar n-ai sa stii nicicand si nu-ti va da prin gand/ Ca prima frunza ce-a cazut in drumul tau/ Am fost eu." N-am stiut ca reputata actrita Ioana Craciunescu este nepoata lui Constantin Draghici, dar, mai ales, n-am stiut ca ei ii apartin versurile ce au dat nastere unei piese minunate. Cate frunze cad si noi nu stim…

"«A cazut o frunza-n calea ta» am compus-o in 1966, dupa poezia nepotelei mele - prin alianta - Ioana Craciunescu. O stiu de cand avea 4 ani. Era talentata la pictura, literatura, actorie." Initial, Constantin Draghici programase poezia pentru o romanta moderna. Dar a iesit un cantec de muzica usoara. "Surprinzator a avut un mare succes. N-am tinut foarte mult la ea…." Desi n-a iesit cum a vrut "croitorul", "A cazut o frunza-n calea ta" a implinit 40 de ani si este in continuare fredonata de melomani.

MULTA VALUTA. "A revolutionat muzica usoara romaneasca! Eu sunt mai mica decat el cu 13 ani si pot sa va spun. Era o nebunie in lumea muzicala: se compunea doar twist. Si a venit Constantin cu «frunza»", a intervenit sotia in discutie. "Puisor, muzica usoara e un articol de larg consum", a ripostat Draghici. "Este de larg consum, dar vezi ca piesa ta n-a fost uitata nici dupa patru decenii!", s-a aparat doamna. "N-am nici un CD. Nu se gasesc sponsori pentru mine… Trebuie sa-i dai satisfactie artistului atunci cand traieste. Dupa ce a murit, spui saracu’, ce baiat bun! Ce voce! Fereasca Dumnezeu!", continua domnul. "Ce rusine! - preia doamna indignata, si pe buna dreptate! - El a adus cea mai multa valuta tarii! Intre ’60 si ’70 a fost in foarte multe turnee in strainatate. Nu are dreptul la o pensie omeneasca de la romani, doar de la germani si americani!". "Am fost constructor arhitect in Germania si in America. De cantat, cantam la negru… Dupa 1996 m-am stabilit in Romania. Eu n-am plecat niciodata din tara. Doar mi-am schimbat domiciliul. Cand am iesit la pensie, la 65 de ani, caci eu am mai mult de 65 de ani, am primit dupa 22 de ani de munca la Opereta din Bucuresti o pensie de 1.800.000 de lei".

La indemnul sotiei, Constantin Draghici nu si-a divulgat numarul anilor. Dar la sfarsitul discutiei mi-a oferit pe tava varsta sa: "M-am lasat acum opt luni de fumat, dupa 38 de ani. M-am apucat tarziu de fumat, pe la 36". Socotiti si dumneavoastra!

"La Los Angeles, lumea striga «Culori». Iar eu am zis: «Imi pare rau, dar nu mai stiu versurile»… Nu pot sa uit cum publicul mi-a cerut intotdeauna sa cant «A cazut o frunza-n calea ta»" - Constantin Draghici

SE TRAGE DIN TATA VATMAN

"Mama era analfabeta. N-a fost savanta ca tovarasa Elena Ceausescu, iar tata era vatman. Ce stiau ei despre muzica? Am studiat Conservatorul cinci ani si am debutat la Opera din Cluj, unde am cantat pana in 1960. Acolo mi-am facut ucenicia. Am fost si la Ansamblul Armatei, intr-un cor de 100 de persoane. Am primit educatie muzicala", ne-a marturisit Constantin Draghici. A fost bine "educat", din moment ce in fiecare an Draghici castiga la Mamaia cate un premiu. "Eram si putini… Doar eu cu Doina Badea si imparteam premiile. Ce nu luam eu lua Doina. Ce nu lua Doina luam eu."

"…PRIMA FRUNZA CE-A CAZUT IN DRUMUL TAU…"

"A cazut o frunza-n calea ta/ Ratacind pe-a vantului aripa/ Ai zarit-o si-n aceeasi clipa/ Ai strivit-o calcand peste ea/ N-avea grai sa strige in urma ta/ Nici puteri sa spuna cat o doare/ Si-a ramas pierduta in carare/ Ploi, si vanturi trecut-au peste ea/ Statea lipita de pamant si se intreba/ Ce ar face daca vantul ar lua-o/ Si-o clipa in palma ta ar aseza-o?/ Dar a ramas acolo undeva/ A cazut o frunza-n calea ta.../ A cazut o frunza-n calea ta/ Ratacind pe-a vantului aripa/ Ai zarit-o si-n aceeasi clipa/ Ai strivit-o/ Calcand peste ea./ N-avea grai sa strige in urma ta/ Nici puteri sa spuna cat o doare/ Si-a ramas pierduta in carare/ Ploi, si vanturi trecut-au peste ea/ Statea lipita de pamant si se intreba/ Ce ar face daca vantul ar lua-o/ Si-o clipa in palma ta ar aseza-o/ Dar a ramas acolo undeva/ A cazut o frunza-n calea ta/ Si cine stie cate or sa mai cada/ Dar n-ai sa stii nicicand/ Si nu-ti va da prin gand/ Ca prima frunza ce-a cazut in drumul tau/ Am fost eu."

DUET IN FAMILIE

Constantin Draghici a cunoscut-o pe Olimpia (cea de-a doua partenera de viata), in Germania, in 1973. S-au casatorit abia in 1983. "Eram amici foarte buni. Ea chiar mi-a zis: «Vrei sa stricam prietenia?». «Ba dimpotriva, vreau s-o innodam!», i-am raspuns." Au cantat impreuna ani la rand si in Los Angeles, New York, San Francisco, dar si la Mamaia. In ’90 au sustinut un recital de o ora la Festivalul de Muzica Usoara.