Cea mai performanta instalatie de sunet din Romania si Primul Dublu LP cu Tandarica.

Cea mai performanta instalatie de sunet din Romania si Primul Dublu LP cu Tandarica.

Anul 1974 in viata trupei PHOENIX se remarca, in special, prin aparitia celui de-al doilea album, intitulat "Mugur de fluier". Dar aproape la fel de important este faptul ca din primavara aceluiasi an grupul devine proprietarul celei mai moderne instalatii de sunet aflate in proprietatea vreunei formatii rock din Romania acelor vremuri: o instalatie Marshall formata din statie pentru voce, cu noua canale de mixaj si 24 de boxe de cate 100 de wati fiecare. Astfel ca noul album, "Mugur de fluier", este inregistrat pe parcursul a doar 24 de ore de studio, ceea ce reprezenta pe atunci, dar si in prezent, o performanta.

DEDA LA KORG. Trebuie amintit in aceasta conjunctura si "omul din spate", inginerul de sunet Freddy Negrescu, un adevarat maestru, care a avut o mare contributie in ceea ce priveste atingerea parametrilor tehnici necesari operei artistice Phoenix. Albumul "Mugur de fluier" avea subtitlul "Introducere la un concert despre vechea muzica la romani". Pe de alta parte, acest disc marcheaza si revenirea in cadrul formatiei a lui Spitzy Reininger, primul posesor din Romania a unui sintetizator "adevarat", marca Korg. Interesant e faptul ca tot din aceeasi perioada dateaza si coloana filmului "Agentul straniu", cu piesa "Omule, cine esti tu?", compusa de Edmond Deda, dar cantata de Phoenix. Aceasta melodie a fost considerata o "lucrare experimentala", de reintegrare a lui Reininger si de acomodare cu sintetizatorul si cu pianul electric Fender.

ZOOSOPHIA. La inceptul anului 1975, tobosarul Costin Petrescu si percutionistul Valeriu Sepi parasesc grupul, astfel ca Nicu Covaci apeleaza la serviciile lui Ovidiu Lipan "Tandarica", acesta fiind considerat cel mai bun tobosar roman. In noua formula, Phoenix se retrage la Valiug, la o cabana din Muntii Semenicului, unde incepe sa lucreze la o noua opera rock, intitulata intial "Zoosophia". Avand ca tematica semnificatia universala a animalelor mitice, muzica si textul creeaza o atmosfera arhaica surprinzatoare, deosebit de originala, reprezentand pentru grup o vizibila ascensiune din punct de vedere artistic. Rezulta primul dublu LP al unei formatii din Romania, dorit sa fie intitulat "Cantafabule", dar aparut sub titlul "Cantofabule". La realizarea artistica au participat o serie intreaga de personalitati, unele din afara grupului. Astfel, muzica este semnata de: Nicu Covaci - chitara solo, voce, chitara acustica, double-six si block flute; Joji Kappl - chitara solo, chitara bas, voce, vioara, block flute; Mircea Baniciu - solist vocal, chitara acustica; Spitzy Reininger - pian, pian electric, sintetizator, celesta si Ovidiu "Tandarica" Lipan - tobe, timpane, gong, clopote, tamburina. Textele apartin lui Serban Foarta si Andrei Ujica, iar grafica e semnata de Elisabeta si de Valeriu Stepi. Este de remarcat participarea extraordinara a lui Florian Pittis, care recita in introducerea piesei "Invocatie".

TOV. CALINOIU. Tot in anul 1975 muzica Phoenix apare pe coloana sonora a filmului, celebru in epoca, "Nemuritorii", in regia si mai renumitului "comisar", alias Sergiu Nicolaescu. Acest amanunt va genera peste ani si ani o disputa ramasa fara rezultat intre Covaci si Nicolaescu. Inceputul "sfarsitului" pentru Phoenix se intampla la Eforie Nord, unde prea importantele urechi ale unui anume ministru, Calinoiu, deranjate de "watii" boxelor Marshall, duc la interzicerea concertelor formatiei. Totul parea ilogic, cu atat mai mult cu cat Phoenix urma o linie culturala pregnanta, care - culmea - se incadra in noua orientare a vremii, ca urmare a "dezghetului cultural" din primii ani cu Ceausescu - presedinte. Era vorba despre readucerea in centrul atentiei, in special in randul tineretului, a traditiilor nationale, evident, prezentate intr-o maniera artistica "specifica Phoenix".

ARIA. Astfel ca, desi ca prima impresie totul parea un foc de paie, lucrurile iau o turnura de poveste cu final neasteptat, dar nu englezeasca, ci tipic romaneasca. In primul rand, ARIA emite o circulara prin intermediul careia se anuleaza orice posibilitate ca Phoenix sa poata concerta oficial si legal pe teritoriul Romaniei, stiut fiind faptul ca, pe atunci, ARIA era unica agentie de impresariat artistic de la noi. In fata unei asemenea situatii, aparent fara iesire, proband calitati de manager "capitalist", Nicu Covaci organizeaza concerte Phoenix, folosind ca acoperire cluburile de fotbal. A fost "o gaselnita" grozava, astfel ca timisorenii ajung sa castige bani frumosi in urma unor astfel de concerte, dar si publicul se solidarizeaza tacit cu trupa, toata lumea stiind ca oficial era interzisa. Dar probabil scarbiti de atmosfera care incepea sa devina insuportabila, celor de la Phoenix le vine dorul de "duca". Era perioada cand Nicu Covaci devenise un maestru in scenarii, unul dintre ele fiind acela potrivit caruia fiecaruia dintre membrii trupei trebuia sa i se gaseasca cate o logodnica din Occident.

Dupa celebrarea casatoriilor, membrii trupei urmau sa plece cu totii din Romania, pentru ca apoi sa se reintalneasca in Occident in vederea continuarii activitatii artistice.

OLANDEZA. Pana la urma (doar) Nicu, prin intermediul sotiei unui prieten din Germania, o cunoaste pe Marion, o olandeza, care va repezenta pentru el "pasaportul". Dar in Romania din acele timpuri doar simpla solicitare a unui pasaport pentru o persoana cazuta in dizgratie, precum cei din Phoenix, era aproape un delict, iar repercusiunile apareau imediat. Desi erau supravegheati, phoenicsii reusesc "marea lovitura": un concert imens sustinut langa Cetatea Sarmisegetuza, in fata a peste 40.000 de spectatori, cel mai grandios spectacol din istoria formatiei! Phoenix a evoluat atunci in componenta Covaci - Baniciu, Krauser - Kappl, iar la concert au participat si Dubasii din Branesti, un sat de langa Lugoj. La 26 octombrie 1976, Nicu pleaca din tara si la despartire le spune colegilor: "Ramaneti calzi, cantati la orice ocazie, pentru ca Mos Craciun va veni si la voi!". Dupa cateva luni petrecute la Amsterdam - orasul unde locuia Marion - , Covaci se muta si isi stabileste "cartierul general" la Osnabruck, in Germania, unde, impreuna cu un prieten, pune la cale evadarea colegilor de formatie, ramasi in Romania.

Fara Tetea e rau! Mircea Baniciu povesteste despre grup: "Eu eram pe cale sa termin facultatea si sa ajung un arhitect bun, speram eu. Dar intalnirea cu publicul, cu atmosfera, a fost un castig enorm pentru ceea ce am incercat sa devin. Toate astea mi-au oferit infinit mai multe satisfactii decat meseria de arhitect, adica, pe atunci, de simplu copist al unor proiecte tip. Covaci era convins ca puteam face mai multe lucruri bune pe scena, decat sa ma ingrop intr-un institut de cercetari, incartiruit in cerintele stupide ale vremii, platit prost, plafonat si sa proiectez blocuri. Am avut de ales intre a fi constructor de cutii de chibrituri sau constructor de vise. Deci, practic nu aveam de ales. Asa ca am urcat definitiv pe scena. A fost una dintre cele mai fericite intamplari. De altfel, i-am si atras atentia lui Nicu o data ca, de cate ori am lipsit eu din trupa, i-a mers prost. N-a avut replica la asta. Dar pana la urma si tacerea e un raspuns! Afirmativ, negativ? El stie. Dar si eu!