In memoriam

Fosta temnita a ministrilor este astazi muzeu dedicat memoriei victimelor comunismului.

Muzeul memorial de la Sighet doreste sa aduca marturie peste timp despre suferintele indurate in timpul defunctului regim. "Atunci cand justitia nu reuseste sa fie o forma de memorie, memoria singura poate sa fie o forma de justitie". Cu aceasta convingere, Ana Blandiana si Romulus Rusan au demarat proiectul cunoscut astazi ca "Memorialul victimelor comunismului si al rezistentei de la Sighet".

UNIFICAREA SUFERINTEI. Povestea a inceput in 1993, ca urmare a unei discutii aproape intamplatoare intre Ana Blandiana si Catherine La Lumiere, secretar general al Consiliului Europei intre 1989 si 1994. "Credeam atunci ca pentru unificarea Europei nu este suficienta unificarea economiilor, a politicilor externe, ci este necesara si unificarea obsesiilor, care sunt diferite in Est si in Vest si aceste lucruri i le-am spus dnei La Lumiere, isi aminteste Ana Blandiana. Oficialul francez ne-a invitat sa facem un proiect in care sa explicam toate acestea. Ne-am apucat in lunile urmatoare discutiei, fara sa ne gandim o singura clipa - si asta este partea comica a lucrurilor - cine va lucra efectiv. Nici o clipa nu ne-am gandit nici de unde o sa luam bani. Daca ne-am fi gandit, am fi raspuns probabil ca «ii da Consiliul Europei, in caz ca proiectul este acceptat»". Si a fost. Dar surpriza a venit in acel moment.

"BANII VADUVEI". A fost editata o brosura in limba engleza si in franceza, continand proiectul propriu-zis, plus un capitol care explica cum se strag fondurile. "Abia atunci am inteles ca noi trebuie sa le strangem. A fost un moment de soc. Daca nu am fi anuntat public, daca nu am fi facut conferinte de presa in care anuntasem proiectul ca pe un succes al Aliantei, cred ca am fi renuntat", spune Ana Blandiana. Consiliul Europei a conditionat acceptarea de infiintarea unei fundatii care sa administreze proiectul. Asa s-a nascut Fundatia Academia Civica. Fundatia si-a deschis filiale in Occident, in locuri cu un exil romanesc numeros - la Paris, la München, la Los Angeles. "Romanii din strainatate au inceput sa stranga bani, rememoreaza doamna Blandiana epopeea strangerii fondurilor. Au fost in majoritate «banii vaduvei», cum se spune. Sumele donate erau intre zece si o suta de dolari".

"SACRILEGIUL DE LA SIGHET". La acea data, statul roman nu a dorit sa se implice financiar. "Cand am anuntat ca proiectul a fost luat sub egida Consiliului Europei (1995), in ziarele puterii de atunci s-a scris imediat despre «sacrilegiul de la Sighet» si ca eu vand Europei suferintele romanilor", si-a amintit Ana Blandiana. Nici alte institutii nu s-au dovedit mai receptive, dupa cate povesteste astazi initiatoarea proiectului. "Cinci din cei sase guvernatori pe care i-a avut Banca Nationala a Romaniei au murit la Sighet. Am vrut sa facem o sala dedicata lor, dar despre unii dintre ei nu stiam decat numele si cam atat, nu aveam fotografii, nu aveam documente. Am scris o scrisoare guvernatorului BNR, cerand sprijin in acest sens. Am primit dupa foarte mult timp un raspuns negativ". Pentru completarea fondurilor, initiatorii au fost sprijiniti de diferite fundatii germane care activau si in Romania. Din 1997 s-a votat o lege prin care Memorialul de la Sighet a fost declarat ansamblu de interes national, care poate fi subventionat de la bugetul de stat.

Nepoata fratilor Arnautoiu (foto), executati ca dusmani ai regimului, fata in fata cu imaginea Elisabetei Rizea, alt simbol al rezistentei din Fagaras

Transformarea unei inchisori dezafectate in muzeu s-a dovedit a fi destul de complicata. Din suma destinata demararii proiectului, 80% era pentru restaurarea cladirii, 17% pentru dotarea ei si 3% pentru cercetare. "La inceput am crezut ca este o greseala, noi credeam ca partea de cercetare este fondul problemei. Discutand cu specialisti, am inteles ca aceasta este structura clasica a unui deviz." Pentru ca era cel mai putin costisitoare, s-a inceput cu cercetarea. A fost creat un departament de istorie orala, care inregistra marturiile unei generatii in curs de disparitie, intr-o perioada in care arhivele erau in cea mai mare parte inchise cercetarii. "Am inceput cu 10 reportofoane, pe care le-am primit de la un prieten, doctor din Germania, povesteste Ana Blandiana. Ne-am dus la o intalnire cu studentii la istorie sa vina sa lucreze cu noi."

Componenta de cercetare girata de Fundatia Academia Civica poarta numele de Centrul International de Studii asupra Comunismului. Centrul reuneste departamentul de istorie orala, departamentul de cercetare, departamentul editorial si altele. Departamentul de cercetare lucreaza la constituirea a doua baze de date - "Detinuti politici morti in inchisoare in perioada comunista", care cuprinde pana in prezent circa 8.000 de nume; cea de-a doua se numeste "Fise de incarcerare" si este intocmita pe baza fiselor intocmite de aparatul represiv din perioada comunista pentru persoanele inchise.