Iubirile Mariei

Cand vine vorba despre inima reginei, adica despre sentimentele ei, toata lumea este gata sa arunce cu noroi in ea. Regina Maria a fost o mare iubareata, a facut intotdeauna ce a vrut, n-a "iertat pe nimeni", spun unii rautaciosi. Se pricep sau nu, au citit sau au auzit barfe devenite intre timp istorie, ei vorbesc despre iubirile reginei. Sa vedem insa ce scriu istoricii biografi ai reginei Maria.

Maria Alexandra Victoria, alintata Missy, este prima fata nascuta a cuplului de Edinburgh si Saxa-Coburgh-Gotha. Destinul, cu casca si mustata in furculita, adica imparatul Wilhelm al II-lea al Germaniei, varul Mariei, a facut ca delicata printesa sa-i fie sotie lui Ferdinad, nepotul adoptat de regele Carol I de Romania. Cand i-a fost prezentat Ferdinand, Maria a fost usor ingrozita de timiditatea bolnavicioasa a viitorului ei sot. El, in schimb, a fost cucerit de frumusetea blonda cu ochi albastri si s-a indragostit de ea, uitand de proaspata sa suferinta dupa Elena Vacarescu, nobila si culta domnisoara cu care l-ar fi casatorit regina Elisabeta, matusa sa.

Daca Maria avusese timp sa se indragosteasca pana atunci sau nu, asta n-o stim, avea doar 17 ani, dar in mod cert, tipul de barbat de care era atrasa semana cu frumosii ei unchi si veri de neam rus. Adica opusul lui Ferdinand. Se poate vorbi, asadar, de iubire intre acesti doi tineri printi ajunsi o familie fara voia lor? Mai mult ca sigur el a iubit-o, cel putin la inceput. Poate l-a iubit si ea, dar in felul ei. Intr-o scrisoare trimisa mamei sale imediat dupa casatorie, Maria se confeseaza: "de regula stam, ne sarutam si ne harjonim pana vine vremea de culcare (...) Cred ca daca nu ne-am copilari impreuna, am deveni niste creaturi imbatranite inainte de vreme, fiindca aici viata nu este deloc vesela" (Hannah Pakula, "Ultima romantica. Viata reginei Maria a Romaniei", Editurile Lider si Luceafarul).

PRIMUL FLIRT. Maria nu stie sa se distreze intre zidurile unui palat cand nu are ca interlocutor decat o doamna de companie si un profesor care o invata limba romana. Este o excelenta calareata, asa ca face dese incursiuni calare prin locurile apropiate Bucurestilor. Dar mai descopera o mica placere: compania locotenentului Cantacuzino, care are misiunea sa o insoteasca. Nu se stie daca atunci, in vara lui 1897, a fost mai mult decat un mic flirt intre Maria si frumosul locotenent de vita nobila, dar regele Carol I a chemat-o sa dea explicatii, si insasi bunica ei, Regina Victoria, i-a scris mustrand-o aspru. "Este adevarat ce se insinueaza, Cantacuzino ma iubeste, mi-a marturisit. Ne-am plimbat impreuna prin paduri. Este deja prea mult, e adevarat, dar asta a fost tot", se apara Maria. Nando o crede, Carol se pare ca nu. Jignita, Maria si-a facut bagajele si a plecat la Coburg, la parinti. Intamplarea a coincis cu boala de gat a tatalui ei si cu moartea fratelui Alfred, asa ca scopul calatoriei a fost camuflat pentru nestiutori. S-a intors acasa la cei doi copii, iar Nando al ei, cum il alinta pe Ferdinand, a primit-o cu bratele deschise. Chiar cu nerabdare conjugala, pentru ca nu dupa mult timp, printesa Maria a nascut-o pe Mignon, al treilea lor copil.

Maria s-a intors acasa, ea n-a facut precum Luiza de Saxa, care a fugit cu un violonist, ea a evitat scandalul la curtea regala de la Bucuresti, ea isi cunoaste datoria de printesa mostenitoare. Regele Carol I va aprecia aceasta, dar si mai mult faptul ca Maria, pana una alta, si-a indeplinit rolul onorabil. La 28 de ani, printesa Maria de Romania are patru copii, intre care doi baieti, succesiunea la tron fiind asigurata. Triumful este total cand insusi Tarul Nicolae al II-lea il boteaza pe micutul print Nicolae. Unchiul Carol depune armele in fata acestei femei care stie ce vrea. De acum, Maria este dupa Carol I, prima personalitate a familiei regale. Este stapana la Cotroceni, la Foisor, ca si la cabana construita la Sinaia, Pelisorul.

ALTUL? Cu ocazia incoronarii lui Eduard al VII-lea (unchiul Bertie), Maria i-a cunoscut pe cei doi frati Waldorf si Pauline Astor, la a caror proprietate engleza de la Cliveden, Maria petrece cateva saptamani. A circulat zvonul ca intre Maria si Waldorf au existat relatii de alta natura decat prietenia. Guy Gauthier scrie: "Pe atunci era inadmisibil ca o femeie sa marturiseasca in public ca este atrasa de un barbat frumos" si de aceea ii merge faima de femeie care calca pe alaturi.

Barbu Stirbey, "printul alb", a iubit-o toata viata pe Regina Maria si, spun unii, ar fi fost tatal copiilor ei, Ileana si Mircea

PRINTUL ALB. Printre primii prieteni cetateni romani ai Mariei s-au numarat printii Ghica, printesa Martha Lahovary, devenita dupa casatorie Bibescu, si Maruca Cantacuzino, sotia lui George Enescu. Din cauza iubirii pe care Martha i-o purta lui Ferdinand, relatia dintre cele doua femei s-a racit. In 1907, Maria il cunoaste pe Barbu Stirbey, supranumit "printul alb". Pentru ca este invitata adesea la Palatul sotilor Stirbey de la Buftea, lucrul nu poate sa nu nasca din nou barfe. De data aceasta insa este mai mult decat atat. Barbu Stirbey este cel care, vorbind atat de frumos despre politica si pe intelesul Mariei, ii este acesteia mentor in arta politicii.

Legatura dintre ei, spun istoricii, este tolerata de Carol I si trecuta cu vederea de Ferdinand, care, dupa febra tifoida din 1897 ramasese si fara bruma de frumusete pe care o avuse vreodata. Nici sotia si nici fetele printului Stirbey nu cred in "barfele" ce se spun pe seama celor doi si o prietenie stransa se naste intre cele doua familii. Din 1913 Stirbey este numit administratorul Domeniilor Coroanei Regale si poate veni oricand la Cotroceni. Ferdinand este urat si timid din nastere, dar nu este insa si prost. Ba chiar are cunostinte deosebite in multe domenii, asa ca prietenia cu Stirbey il incanta pentru ca acesta este un interlocutor desavarsit. Il face sfatuitorul sau si nu-l va schimba pana la moarte. Prin Stirbey isi vor pune adesea in aplicare ideile politice atat Ion Bratianu, cumnatul sau, cat si regina Maria. Dar anul 1918 a fost unul trist pentru Barbu Stirbey, pentru ca regina i-a intors spatele si s-a indragostit de colonelul canadian Joe Boyle, venit cu afaceri in Romania. Se spune ca Boyle a fost pentru regina iubirea vietii sale. Argetoianu spune ca in 1920 cand Ferdinand l-a expulzat pe Boyle din tara, "regina a plans, a urlat, a lesinat", in timp ce Barbu "vreme indelungata a fost omul cel mai nenorocit din lume; ratacea ca o umbra printre oameni si pe culoarele Palatului, gata sa se sinucida".

Gilles Duguay, autorul cartii "Regina Maria si Joe Boyle - o prietenie de suflet", sustine ca n-a fost nimic carnal intre Maria si Joe (foto dreapta - personajul marcat)

TE IUBESC, MARIA MEA! N-a mai fost intre ei nimic din ceea ce fusese inainte, doar prietenia care i-a legat pana la moarte. Cu toate acestea, inainte sa moara, i-a trimis lui Barbu o scrisoare de la Dresda, unde regina se trata, in care recunostea ca trebuie sa "lase atat de multe nespuse, care mi-ar lumina atat de mult sufletul sa le spun: tot dorul meu, toata tristetea mea, toate amintirile dragi care imi inunda sufletul… Padurile de sofran galben, mirosul stejarilor cand calatoream prin aceleasi paduri la inceputul verii si oh! atat de multe, multe lucruri care s-au dus… Sa te binecuvinteze Dumnezeu si sa te aiba in paza…". La randul lui, printul indurerat de boala reginei sale ii scria : "Sunt de neconsolat ca ma aflu atat de departe si nu pot sa va fiu de vreun ajutor, traind in amintirea trecutului fara nici o speranta pentru viitor… Amintiti-va de dorul meu, de nostalgia mea, de rugaciunile pe care le fac mereu pentru sanatatea dumneavoastra si nu va indoiti niciodata de devotamentul meu nemarginit. Ilymmily (te iubesc, Maria mea, te iubesc !)"

"Eram singura persoana de care avea mereu nevoie. Eram ca un fel de ancora si ochii lui ma cautau fara a-mi spune nimic. Uneori eram greu de suportat, stiu, dar asa eram! Aveam incredere unul in altul si o stima reciproca. Ne unea acelasi ideal. Chiar daca temperamentele noastre erau diferite, traiam in cea mai buna armonie. Presupun ca ne completam" - Regina Maria la moartea regelui Ferdinand (Dupa Guy Gauthier)

"Fiind german, era partizan darz al legii Salice; a recunoaste unele insusiri unei femei ar fi fost o incalcare a traditiilor lui celor mai scumpe. Dar avea incredere in mine, eram o tovarasa plina de de veselie, uneori cam nesupusa, care insa niciodata nu-l dezamagea. Afara de aceasta, menirea si telurile noastre erau eceleasi si traiam amandoi acelasi ideal: binele tarii noastre. Aceasta ne facea rabdatori unul fata de altul si insufla fiecaruia din noi ingaduinta pentru cusururile celuilalt". - Maria, Regina Romaniei, "Povestea vietii mele" Editura Moldova

Pe cine a iubit mai mult: pe Barbu Stirbey, pe "eroul" Joe Boyle, copiii ei, Romania Mare, inaintasii ei nobili, puternicul regat britanic sau fastul misterioasei Rusii? Numai Dumnezeu stie si insasi Regina. Ultimele cuvinte i-au fost acestea: "Am iubit atat de mult viata!..."

NU A FOST O DEVORATOARE... "Orice s-ar fi spus mai tarziu, Maria n-a fost niciodata o devoratoare de barbati ca ruda sa Ecaterina a II-a si daca este cert ca-i plac barbatii frumosi, ea nu va sacrifica niciodata rangul sau interesul tarii pentru un frumos oarecare". (Guy Gauthier, "Missy, regina Romaniei") REGINA SMULSA DIN BRATELE IUBIRII "Am intrat in salonasul cel mic al Reginei, si o mie de ani de as trai nu voi uita privelistea ce mi s-a infatisat. Cu parul despletit, cu fata imbujorata de calduri, abia acoperita cu un "theegown" de matase galbuie, frumoasa ca in povesti, Regina Maria se rupsese vadit din bratele amorului si bacanta imbatata de fericire, a inaintat spre mine «toute baletante», pe cand usa din fund, prin care fugise amorul se inchidea - nu insa destul de repede ca ochii mei ageri sa nu fi prins silueta canadianului… Incurcata, zdrobita, extaziata, Regina a venit spre mine, proptindu-se din scaun in scaun, si m-a rugat sa sed pe divanul pe care cazuse si dansa, si nu mi-a spus decat atat: Voila… I-am sarutat mana si cu tonul cel mai ceremonios, ca si cand n-as fi vazut nimic, nici macar dezordinea toaletei sale, i-am spus: "Je suis aux orders de Votres Majeste" Biata femeie! Ce frumoasa si ce incordata era!". (Constantin Argetoianu, "Memorii", Editura Machiaveli) CAUTATORUL DE AUR, AVENTURIERUL BOYLE Joe Boyle a pus la punct ingenioase solutii de exploatare a aurului in Canada, iar in 1917 distribuia alimente militarilor in Rusia. Tot el a ajutat la repatrierea Tezaurului nostru aflat la Moscova. "Boyle a plecat cu coada intre picioare si n-a mai calcat prin Romania. (…) Regina a ramas cu aripile frante, caci marele amor al vietii sale n-a fost Stirbey, ci Boyle. Mai tarziu, cand plangea pe Nando, cand plangea pe Carol, cand plangea asupra soartei ce-i croise «Restauratia» - isi varsa in realitate lacrimile pe amintirea lui Boyle". (Constantin Argetoianu - "Memorii", Editura Machiavelli)