Nemurire, haine grele! / Dupa Gica, cine vine? / Cartea vietii / Poetul tangoului / Nea Gica sau arta de a fi util / Cantece de viata lunga / E Matusalem!

Menestrelul

Nu, nu este adevarat! Imaginile pe care le-am vazut la televizor, cu un Gica Petrescu neras si prabusit intr-o batranete ireversibila, nu sunt ceea ce stim despre spiridusul petrecerilor romanesti. Era doar un trucaj, o butaforie. Adevaratul Gica Petrescu este pe discurile de vinil si pe sutele de mii de CD-uri cu cantece de voie buna pe care le ascultam si pe care le vom mai asculta zeci, poate, sute de ani de aici incolo. Nu tot ceea ce vedem este real. Real este doar ceea ce ramane. Suntem un popor care isi batjocoreste valorile si isi caricaturizeaza miturile. Avem voluptatea denigrarii. Ni se pare mai spectaculoasa imaginea prabusirii unui mit, decat mitul insusi. Gica Petrescu vazut la televizor, in luna ianuarie, la programul de stiri, ne atrage mai mult decat orice a creat si a cantat el de-a lungul vietii. E o iluzie. Vom uita acele imagini si vom continua sa-l ascultam pe regele-menestrel al petrecerilor, pana la sfarsitul zilelor noastre, ori de cate ori vom simti nevoia sa ne veselim. Nimic spectaculos in asta - veti zice. Nimic mai trainic decat asta - raspundem. Muzica lui Gica Petrescu este glazura chefurilor, acul de la cravata, floarea de la butoniera, piatra de la inel. Este ceea ce da sens si consistenta unei bucurii trecatoare. Contemporan cu Carol I, Ferdinand, Carol al II-lea, Ion Antonescu, Mihai I, Gheorghe Gheorghiu-Dej, Nicolae Ceausescu, Ion Iliescu, Emil Constantinescu si Traian Basescu, cel care a fost, este si va ramane Gica Petrescu nu are nevoie, pentru a exista, nici de monarhie constitutionala, nici de dictatura, nici de republica. Are nevoie doar de putina viata cu sprit: "Ia mai toarna-un paharel / Sa ne mai trezim nitel".