Cititi doar azi in Editia de colectie despre cel mai ravnit, misterios si fascinant cartier din Bucuresti - "Primaverii". Nu ratati legendele de ieri si de azi, nascocite in "zona zero" a Capitalei!

Rosu si roz

O prima privire pe care au aruncat-o oamenii de rand asupra Cartierului Primaverii a fost in decembrie 1989, cand Televiziunea Romana ("libera", dar bine dirijata) a difuzat imagini din locuintele membrilor familiei Ceausescu. Prin extrapolarea celor "vazute", telespectatorii au crezut ca in "zona zero" a Romaniei, de la clantele usilor pana la capacele toaletelor, totul fusese din aur.
Nu auriul imperial fusese insa semnul locului. Cand, dupa metode sovietice, s-a decis izolarea "reprezentatilor poporului", vietile private ale acestora erau bine ascunse sub simbolicele falduri ale steagului rosu. In casele fostilor "dusmani ai poporului", ei infaptuisera deja visul comunist al traiului "dupa necesitati". Singurul inconvenient era sistemul de urmarire cu efectul sanctionarii abaterilor de la "morala proletara". Nemultumit, Chivu Stoica se plansese la un moment dat, in chiar Biroul Politic, ca i se pusesera microfoane de interceptare si in pat.
Generatia noua - fiii si fiicele nomenklaturistilor - au colorat viata Cartierului Primaverii in roz. Gastile infiintate dupa modelul filmelor americane cu gangsteri si inadaptati au depasit insasi utopia predicata de parinti. "Beizadelele" traiau "visul de aur" comunist al consumului dupa dorinte, plus placerea de a sfida oricare lege.
Unii ca acestia au venit la putere dupa ’89 ori s-au autointitulat "reprezentanti ai societatii civile".