Romanizarea Romaniei

Atitudinea ostila fata de evrei si rromi intre 1940 si 1944 este in consonanta cu ideologia "rasei pure". Romania, aliat al Germaniei naziste, a preluat o legislatie care consfintea doua tipuri de oameni: cetatenii si "suboamenii" (evreii si rromi).

Poporul roman este unul tolerant" a fost o sintagma acreditata de-a lungul veacurilor, in Romania, despre romani. O generalizare care usor poate fi demontata. Istoria ofera exemple in care strainii si minoritarii din Romania au fost uneori exclusi. Revelatoare sunt cazurile evreilor si rromilor din Romania in perioada celui de-al doilea razboi mondial. Impotriva lor au fost adoptate legi si masuri cu efecte tragice.

LEGILE ANTISEMITE ALE LUI CAROL AL II-LEA. Exista astazi o perceptie eronata potrivit careia legislatia antievreiasca a fost in exclusivitate opera regimului Antonescu. Este adevarat ca cele mai multe si mai dure legi si decrete antisemite au fost adoptate dupa venirea la putere a generalului Ion Antonescu. Dar el a continuat o politica inaugurata de regele Carol al II-lea. In vara anului 1940, dupa cedarea Basarabiei, a nordului Bucovinei si a Tinutului Herta catre Uniunea Sovietica, regimul dictatorial al regelui Carol al II-lea devine din ce in ce mai subred. Marile democratii (Franta si Anglia), pe care isi sprijinise politica externa, isi dovedisera "dezinteresul" fata de Romania. Astfel ca regele se reorienteaza inspre Germania nazista. Ca "dovezi" de simpatie pentru Hitler, el supervizeaza adoptarea primelor masuri antisemite din Romania. La 9 iulie 1940 este promulgata o lege prin care evreii sunt indepartati din toate functiile si serviciile publice. Este acesta inceputul unei politici ce va fi continuata pe parcursul urmatorilor patru ani. La 6 septembrie 1940, regele Carol al II-lea este silit sa abdice, conducerea statului fiind preluata de generalul Ion Antonescu. Dupa opt zile, Romania este proclamata stat national-legionar.

AMENINTARILE GARZII DE FIER. Dupa venirea la putere a extremei drepte romanesti, Garda de Fier a inceput sa aplice principiile ideologiei antisemite. Scopul declarat al politicii statului national-legionar era acela al "romanizarii Romaniei" si al eliminarii minoritatilor, in special a evreilor, din tara. Legislatia de "romanizare" este resimtita dur de evrei, impotriva carora este indreptata.

Acum este pusa pentru prima oara si "problema rromilor". Guvernul national-legionar este primul care face din rromi o "problema". Deocamdata lucrurile raman la stadiul de amenintare.

MINORITARI SUB ANTONESCU. Incepand din februarie 1941, dupa indepartarea legionarilor de la guvern, generalul Ion Antonescu este singurul, in calitate de reprezentant al unei dictaturi militare, care decide politica Romaniei. Continua "politica de romanizare" promovata de Garda de Fier, pe care abia o inlaturase de la putere. Faptul era in consonanta cu politicile interne ale aliatei Romaniei, Germania nazista. Antonescu se va orienta si el intr-o prima faza spre o legislatie economica antievreiasca. Evreii sunt deposedati de toate proprietatile pe care le aveau, li se interzice prestarea anumitor munci, cum ar fi, de pilda, comertul cu produse ale monopolului de stat (tutun, chibrituri). De asemenea, le este impus un regim de munca fortata, prin care practic toti evreii intre 18 si 50 de ani erau obligati sa munceasca. Celor care incercau sa se sustraga in vreun fel li se aplicau sanctiuni dure, de la pedepse corporale pana la deportarea in Transnistria. Evreii erau pedepsiti pentru "intarzierile de orice fel" la locul de munca, pentru "atitudine nedisciplinata", pentru "sustragerea de la lucru prin inselaciune, cumparare, interventie, parasire fara voie a lucrului", dar si daca "intretineau relatii intime cu romancele".

Antonescu infiinteaza, in mai 1941, Centrul National de Romanizare, insarcinat cu administrarea si revanzarea bunurilor evreiesti expropriate. Scopul era inlocuirea treptata a evreilor din economia romaneasca. Spre deosebire de legionari, Antonescu a considerat insa necesar a face exceptii in legislatia antisemita. El i-a exclus din legile de expropriere pe evreii care "adusesera o contributie reala la bunastarea Romaniei", cum erau militarii reangajati sau cei care primisera decoratii din partea statului roman.

Spre deosebire de evrei, fata de rromi nu au existat explicit legi discriminatorii nici in vremea lui Antonescu. Toate ordinele pe care le-a dat acesta referitoare la evacuarea lor din Bucuresti, iar mai apoi la deportarea in Transnistria au fost ordine verbale transmise direct subordonatilor sai. Nu exista nici un document oficial care sa poarte semnatura lui si nici vreunul care sa fi fost publicat in Monitorul Oficial, cu referire la minoritatea rromilor. Maresalul Ion Antonescu a recunoscut el insusi acest lucru in procesul care i-a fost intentat in anul 1946.

"Acest stat (Romania - n.n.) va fi intemeiat pe primatul romanesc in toate domeniile de activitate (...). Toate reformele necesare inlaturarii influentelor straine pentru asigurarea destinului nostru national le voi infaptui fara sovaire. Toata lupta si asezarea marii revolutii national-socialiste germane si infaptuirile fasciste ne vor sluji ca temeiuri de experienta pentru a altoi pe sufletul si nevoile romanesti, rodul acestor organizari de popoare, temeiuri de lume noua" - Ion Antonescu, 1941

DATE DIN STATISTICI Conform datelor recensamantului din 1930, numarul evreilor care traiau in Romania era de 722.000 de persoane (aproximativ 4% din totalul populatiei). Comunitatea a crescut, dupa datele recensamantului din aprilie 1941, la circa 800.000 de persoane. Datele aceluiasi recensamant indica un numar de 262.501 de persoane care s-au declarat a fi rromi. Ca procentaj, acestia reprezentau 1,5% din totalul populatiei Romaniei. Dintre acestia, 84,5% locuiau la sate. REPRESALII ANTIEVREIESTI INAINTE DE DEPORTARI Pe fundalul masurilor legislative se declanseaza si in Romania pogromurile antievreiesti. Cel mai cunoscut este Pogromul de la Iasi. In capitala Moldovei locuiau un numar mare de evrei (aproximativ 45.000). Generalul Ion Antonescu a ordonat direct, telefonic, comandantului garnizoanei Iasi, colonelul Constantin Lupu, sa evacueze toti evreii din oras. In colaborare cu comandantul corpului de armata german de la Iasi a fost stabilit tratamentul care sa fie aplicat evreilor. Un plan minutios a fost elaborat, pentru a agita spiritele populatiei locale impotriva acestora. Au fost lansate zvonuri ca evreii trag in armata romana ori ca sunt comunisti, sabotori care lupta pentru dusmanul sovietic. In noaptea de 28 spre 29 iunie a fost declansat atacul asupra locuintelor evreiesti. Multi au fost omorati pe loc, altii au fost bagati in vagoane de tren cu destinatia Calarasi. Transportati in conditii inumane, majoritatea nu a mai ajuns la destinatie. Datele referitoare la numarul evreilor morti in pogromul de la Iasi variaza intre 13.266 (conform Serviciului Secret de Informatii Roman) si 14.850 (dupa informatiile Comunitatii Evreiesti). Anterior pogromului de la Iasi, la Bucuresti, in timpul rebeliunii legionare din 21-23 ianuarie 1941, au fost savarsite numeroase masacre impotriva evreilor. In haosul evenimentelor petrecute in acele zile, guvernul national-legionar a trecut la aplicarea "solutiei finale". Pentru singurul motiv, al apartenentei la minoritatea evreiasca, au fost impuscati aproximativ 120 de oameni (dupa datele detinute de Comunitatea Evreilor din Romania). EXPROPRIERI LA SATE Un decret-lege datat 5 decembrie 1940 prevedea trecerea in proprietatea statului a tuturor proprietatilor evreiesti din mediul rural. Astfel, toti evreii au pierdut pamanturile pe care le detineau. Ulterior va fi adoptata o noua lege care ii deposeda pe evreii de la sate de celelalte bunuri din proprietatea lor: paduri, fabrici de che-restea, mori etc.