"Sa mai fiu pe pamant!"

La 90 de ani, Jurnalul National i-a dedicat lui Gica Petrescu rubrica "Astazi e ziua ta". Cum Editia de colectie ii este inchinata, am reluat integral amintirile pe care nea Gica ni le-a impartasit anul trecut, chiar de ziua lui.

"Am ajuns sa fiu nonagenar si va spun ca ajutorul cel mai mare este Sfantul Dumnezeu. Numai El poate sa fereasca tara noastra iubita, Romania, de rele... Iubesc Bucurestiul pe care de o viata il am in suflet si il cant: «Bucurestiul meu iubit/ Sufletul mi-ai perpelit, mai!/ De cred ca sunt departe/ Ma apuca un dor de moarte/ Bucuresti, Bucuresti, fratele meu esti/ Bucuresti, Bucuresti, in veci tu sa traiesti!»... Sa dea Dumnezeu ca la peste 90 de ani sa mai fiu pe pamant, nu in pamant. Ma rog ca oamenii sa se faca mai buni, si nu mai rai. Am incredere ca la noi in tara o sa fie bine. L-am votat mai intai pe Adrian Nastase, apoi pe Basescu, pe care-l apreciez, e un om de suflet si care iubeste Tara Romaneasca."

PUSTIUL. "Tatal meu, Dumitru, era contabil la Posta Centrala, dar ii placea muzica si canta la vioara... Mama mea canta la pian, eu aveam 3-4 ani si ii auzeam cantand muzica usoara, tangouri sau ceva care ma zvarcolea... Tatal meu, Dumnezeu sa-l ierte, mi-a spus: «Pustiule, daca iti place muzica, s-o studiezi!». Asa am facut. Am studiat muzica, liceul l-am facut la Sincai, pe Stirbei-Voda se faceau inregistrarile; acum e pe Berthelot. Au vazut ca am o voce atona, adica merge pentru imprimare, am imprimat-o si Radioul, sa traiasca!, m-a lansat. Sigur ca, pe urma, televiziunea ma chema. Imi place foarte mult, asa cum a zis un mare cantaret pe care il apreciez, Toto Cutugno, intrebat ce parere are despre muzica cu tobe, cu picioare aruncate in sus, a raspuns ca nu e de acord, ca muzica trebuie sa impresioneze sufletul si pe urma picioarele. Mie si muzica usoara imi place, dar sa fie melodica."

PATRIOT. "Imi amintesc de iubita mea sotie, Cezarina, care, pe langa Medicina, a facut si Conservatorul, avea o voce minunata... De multe ori am fost in turneu cu ea. In Canada, de exemplu, am intalnit multi romani care luau discurile vechi facute la Odeon si ma ascultau. Un patron a venit si ne-a propus sa ramanem in acea tara. Cezarina i-a raspuns: «Daca e sa mor, sa mor in tara mea!». Era patrioata, si eu sunt la fel. Astazi, ma rog Sfantului Dumnezeu sa nu avem parte de ce s-a intamplat in ’77, cand a fost cutremurul, si sa fim linistiti. Fereste-ne, Doamne, de razboi, de revolutie si de cutremur!"