Tamaduitorii

Cei mai cunoscuti sfinti care au intervenit in cazul unor mari epidemii in istoria poporului nostru au fost: Dimitrie Basarabov, Grigore Decapolitul, Spiridon, Haralambie, Parascheva (Sfanta Vineri).

La aparitia marilor epidemii, romanii au cautat alinare si la "doftori", si la Dumnezeu, implorandu-I ajutorul prin sfintii lui. Dimitrie Papazoglu, in cartea sa "Istoria fondarei orasului Bucuresti", istoriseste despre credintele stramosilor din Capitala si despre felul lor de a se raporta la divinitate in caz de boala. "Am spus ca poporul nu avea alti doctori, decat pe sfinti si pe sfinte, precum: Ion, Maica Domnului de la Biserica Olarilor, Sfantul Elefterie de sub Cotroceni, Sfanta Vineri, Sfintii Trei Ierarhi de la Coltea, Dimitrie Basarabov, Sfantul Haralambie si Sfantul Mina (aceasta pentru hotii). Singurul voda avea doctorul si spiterul lui", scrie Papazoglu. La istoricul George Potra gasim scris ca la anul 1676 "bantuia in Bucuresti o ciuma cumplita" si ca toata lumea fugea, incat orasul "ramane cu desavarsire pustiu". ("Din Bucurestii de ieri".) Intrucat boala rabufnea destul de des, se credea la inceput ca epidemia aparea cam o data la zece ani. Unul dintre cele mai cumplite valuri de ciuma a fost intre 1763 si 1765, cand mii de oameni erau secerati zilnic.

MIRACOLE. Locuitorii Capitalei erau incredintati ca numai o minune mai putea sa stavileasca moartea adusa de ciuma. Se spune in cartea arhimandritului Veniamin Micle "Sfantul Grigore Decapolitul - viata si minunile": "In acest scop, cu totii, domn, mitropolit, episcopi, boieri, egumeni, preoti si popor se sfatuiesc" sa faca rugaciune solemna catre Dumnezeu prin mijlocirea unui sfant. Si cum moastele Sfantului Dimitrie Basarabov inca nu se aflau la noi in tara, s-a hotarat aducerea Moastelor Sfantului Grigore Decapolitul de la Manastirea Bistrita (Valcea). Moastele au fost aduse in mare procesiune la Bucuresti si asezate cu cinstea cuvenita in catedrala mi-tropolitana de pe Dealul Patriarhiei. Dupa aceea, boala a scazut treptat pana a disparut. Moastele Sfantului Grigore au mai fost duse in procesiune in Oltenia la 1848, pe vremea holerei, si asezate timp de sase zile in catedrala. Iarasi s-au inregistrat vindecari miraculoase. O alta epidemie de holera in care s-au facut procesiuni cu moastele acestui sfant s-a inregistrat la 1873, sfantul fiind tinut la Craiova de aceasta data trei saptamani. Credinciosii din Craiova s-au aratat multumitori fata de Sfantul Grigore, care i-a scapat de molima si ca recunostinta i-au adus daruri. Prin colecta comuna, locuitorii din Banie au donat Sfintei Manastiri Bistrita de unde venisera moastele, doua sfesnice de argint. Procesiunile au fost consemnate in cronici si miscelanii.

Dupa aducerea Moastelor Sfantului Dimitrie Basarabov in catedrala de la Bucuresti (1774), romanii au mai castigat un ajutator la vreme de boala. Domnitorul Caragea a poruncit scoaterea raclei cu moaste pe strazile Capitalei la 1815, cuprins de disperarea ca ciuma nu mai inceta. Inceputul vestitei "ciume a lui Caragea" s-a facut in 1813 si a facut, dupa unii istorici, in jur de 25.000 de morti. Moartea de ciuma a incetat in Bucuresti la 1815, dupa ce moastele au fost scoase in procesiune. La 1831, de asemenea, generalul Paul Kiseleff a procedat la fel pentru a se opri epidemia de holera. Locuitorii Bucurestilor, atat de ingroziti de moartea care secera zilnic sute de vieti, au iesit la fiecare procesiune in alai, alaturi de oficialitatile vremii si de clerici.

MOASTE. Nu putem trece cu vederea multele minuni pe care legenda le-a retinut si atribuit Sfantului Spiridon, prin a sa icoana de la Iasi aflata la inceput intr-un paraclis pe locul caruia se afla astazi Biserica Sfantul Spiridon. Multele vindecari ale celor atinsi de ciuma abatuta asupra Iasilor a facut sa se organizeze in jurul acestei icoane facatoare de minuni bolnita si ulterior spitalul cu numele sfantului amintit. Si la Cuvioasa Parascheva, numita in popor Sfanta Vineri, s-au rugat oamenii inca de cand moastele sale au fost aduse la Iasi. S-au intamplat de-a lungul vremii mai multe vindecari miraculoase produse in urma rugaciunilor in fata raclei cu moastele Sfintei originare din Epivata.

A LEGAT CIUMA

Sfantul Haralambie, icoana din Muzeul Manastirii Cozia Sfantul Mucenic Haralambie este cunoscut drept aparator de ciuma si grabnic vindecator al acestei boli. Este reprezentat in iconografia crestina alaturi de o creatura neagra, dezagreabila, simbolizand ciuma, si pe care o ucide sau o are la picioarele sale, invinsa. Sfantul Haralambie, sarbatorit la 10 februarie, mai are putere si asupra holerei si a oricarei altei epidemii. Din "Vietile Sfintilor" aflam ca Haralambie a trait pe vremea imparatului Septimiu Sever. Fiind preot, el propovaduia invatatura crestina, ceea ce a atras mania imparatului care l-a condamnat. A murit dupa ce chinuitorii sai i-au jupuit pielea de pe tot trupul. Legendele din popor spun ca bolile nu se apropie de omul care tine post de ziua sa. In Bucovina se spune ca sfantul si-a ales ca rasplata de la Dumnezeu puterea de a vindeca de ciuma, pe care el ar fi legat-o cu un lant si tot asa o mai tine si astazi. In Iasi exista o biserica cu hramul Sfantul Mucenic Haralambie, facuta in vremea epidemiei de ciuma din 1799. Particele din moastele Sfantului Haralambie se afla in Bucuresti la Catedrala episcopala din Galati, precum si la Biserica "Sfantul Lazar" din Iasi.