Tovarasul din icoana

Avortul este un pacat. Sa-l furi pe Dumnezeu din icoane si sa te asezi in locul Lui, deasupra unui popor, inconjurat de activisti atei si de tovarase cu coc si sterilete, este insa o crima si mai mare. Dumnezeu cel adevarat a avut intelepciunea sa ne lase libertatea de a alege intre virtute si pacat.

Iar apoi, a avut bunavointa de a ne lasa, tot in viata, sansa de a ne regreta si de a ne indrepta greselile. Ceausescu n-a fost nici intelept, nici bun. A fost doar "mult iubitul si stimatul" multiplicat in portrete. Gravita deasupra tuturor. In inimile noastre de copii inghesuiti de statistici sub eticheta de decretei a fost, multa vreme, dumnezeul nostru. Il iubeam cu de-a sila, slabiti de perfuziile de indoctrinare care erau bagate in noi, si-l uram din tot sufletul, pentru toata mizeria din viata noastra si a parintilor nostri. Suntem milioane de romani nascuti dupa 1966. Destul de tarziu pentru a mai musca din povestile cu ilegalisti, destul de devreme pentru a asculta, printre bruiaje, Europa Libera. Suntem generatia copiilor crescuti cu cheia de gat, a celor prea multi care mergeau la vaccinari cu turma si erau intepati cu aceeasi seringa, a celor veniti pe lume ca avorturi nereusite... Suntem copiii femeilor care, pentru a nu imparti ratia de paine si unt a familiei la mai multe guri, au facut 7.409.119 de chiuretaje, la spital sau prin beciuri de bloc. Suntem copiii celor 9.353 de romance care au murit in acea perioada, din cauza avorturilor. Suntem frati de generatie cu soldatii care, pe 25 decembrie ’89, au apasat pe tragaci la Targoviste. Suntem "decreteii"... Cei in viata carora Dumnezeu s-a intors din exil.