Vechi secrete

Calea Victoriei, colt cu Edgar Quinet. Casa Capsa vegheaza rascrucea.

In miezul unei zile de vara, receptia hotelului ofera o senzatie de imbinare a vechiului cu noul. Se mai simte, parca, mirosul de parfum scump al membrilor familiilor regale, de la inceputul secolului. Dar si fumul tabacului ieftin al studentilor care locuiau aici in perioada in care Capsa se transformase in camin.

Decorul care reproduce stilul consacrat al localului, foita de aur care orneaza tavanul si balustradele, marmura scarilor si fotoliile acoperite cu piele se reflecta narcisic in oglinzile mari, pastrate din vremea lui Grigore Capsa si te duc inapoi in timp. Aici a fost de la inceput intrarea in hotel. In dreapta asteapta receptia muta. In stanga se deschide culoarul spre trecut. Un trecut care traieste prin prezent, cu straturi suprapuse.

MISTER. Scara de marmura alba te absoarbe in miezul secretelor. Primul etaj duce in inima hotelului. Te poti plimba in sus si-n jos printre geamurile mari, avand permanent senzatia ca te afli pe o strada dintr-un centru imaginar al Londrei de altadata. Lumina coboara de sus, din tavanul de sticla, inundand stradela cu linistea trecutului impletit cu prezentul.

Un hol de marmura alba continua in stanga scarilor. In capat, inca o data spre stanga si se decshide poarta marilor baluri din trecut: Salonul Albastru. Celebritatile lumii care au vizitat capitala noastra s-au oprit intotdeauna aici. In Salonul Albastru au avut loc cele mai importante ceremonii si intalniri la nivel inalt. Te duci imediat cu gandul la familia imperiala a Germaniei, la Wilhelm I si Wilhelm al II-lea, care au trecut pe la Capsa, ca si Imparatul Franz Josef I, reprezentand familia imperiala a Austriei. Nu a lipsit nici familia imperiala a Rusiei, reprezentata prin Tarul Alexandru al II-lea, Marele Duce Nicolae si Tarul Boris. Prezentul continua traditia. Tot aici, in micul salon care, in oglinda, da senzatia ca spatiul se poate dilata la nevoie, se intalnesc si azi sefi de stat, ministri, diplomati si mari artisti.

Mocheta albastra, cu insemnele aurii ale Capsei, asteapta sa intre Maestrul. Sau Margareta. Sau motanul care circula cu tramvaiul si vrea sa taxeze bilet. Poate fi un interior al lui Bulgakov care asteapta sa inceapa balul. De jos, salonul pare un mare templu. Se spune ca insusi Grigore Capsa a fost mason, iar arhitectura Casei imita un templu. Intrarile in incaperi, draperiile, lumanarile candelabrelor din perete si ornamentele baroce pot fi interpretate ca simboluri masonice. Predomina grupurile de trei elemente, iar lumina soarelui invadeaza incaperile datorita arhitecturii. Toate aceste lucruri pot da fiori celor care intra, la gandul ca se afla intr-un spatiu cu semnificatii mult mai profunde. In care pot patrunde doar initiatii. Acest lucru poate fi interpretat chiar ca un sacrilegiu. Dar cine ar putea rezista atractiei? La urmatorul etaj se poate urca si cu liftul auriu al hotelului. De pe hol, cladirea pare un imens labirint, care iti da senzatia ca nu ii poti descifra secretele. Acum, cand imi amintesc, persista acelasi sentiment, ca nu am vazut nici o mica parte a Capsei. Si cred ca asa este.

La al doilea etaj, in dreapta liftului, se deschide apartamentul imperial. Un living semicircular, exact deasupra Salonului Albastru, de la geamurile caruia se vede intersectia celor doua strazi cu istorie, iar in partea opusa, Cercul Militar National. Mi-am amintit instantaneu fotografii cu regele Carol I si regina Elisabeta, regele Ferdinand si regina Maria, regele Carol II si regina Elena, regele Mihai si Ana De Bourbon Parma. La Capsa a fost gazduita si familia regala a Greciei, regele George si regina Elisabeta. Parca urma lor inca se mai simte intre zidurile pline de secrete. Toti acestia au fost oaspetii Capsei cu un secol in urma. Decorul apartamentului a fost reconstituit cu ajutorul fotografiilor de epoca.

ELEGANTA. Casa te poate absorbi total, iar timpul pare ca se dilata sau se comprima. Primul dormitor al apartamentului isi asteapta oaspetii cu cele mai rafinate gusturi. Verdele crud, cu fine insertii aurii, este dominant, fiind accentuat de bejul discret al baldachinului si draperiilor. Sobrietatea lemnului contrasteaza surd cu auriul ramelor mari de oglinda si al ornamentelor. Camera se autocontempla din perete, cu acelasi narcisism caracteristic intregii Case. Baia boiereasca inchide inaintarea in aceasta parte a apartamentului.

Pentru a intra in cel de-al doilea dormitor trebuie sa te intorci mai intai inapoi in living. Mai mic decat primul, dar foarte spatios, cu aceleasi culori predominante, da un sentiment de familiaritate. Am ridicat unul dintre paharele asezate pe tava de metal de pe masa si l-am ciocnit usor cu unghiile. A rasunat indelung, repetandu-si ecoul de cristal clar. Oare aceeasi priveliste s-a deschis, cu decenii in urma, si familiei regale a Serbiei? Printul Milan al IV-lea Obrenovici, printesa Natalia, regele Alexandru si regina Marioara au trecut si ei pe la Capsa. Si familia regala a Bulgariei, resprectiv, regele Ferdinand si regele Boris, au fost gazduiti aici.

Camerele luminoase par a depana fragmente din povestea Casei Capsa. Istorii siropoase cu personalitati ale altor vremuri: Raymond Poincar..., Joseph Pilsudski, Louis Barthou, Camille Flammarion, Maurice Gamelin sau Joseph Joffre. Ultimul ne-a lasat, prin ingeniozitatea lui Grigore Capsa, o excelenta prajitura care i-a fost "dedicata" si ii poarta numele. Politicieni, generali, mari artisti - Henri M. Bertelot, Nicolae Titulescu, Averell Harriman, George Enescu, Pietro Mascagni, Enrico Caruso, Sarah Bernardt, Suzanne Despr...s - toti au apreciat acest loc din inima orasului. Am iesit din apartamentul imperial. "Aici a fost camin studentesc in anii ’50-’70", a explicat ghidul, in timp ce treceam pe holul verde, printre camerele de hotel. "Chiar in camera asta, la 218, a stat Eugen Simion", a aratat el spre una dintre usi. "Va imaginati cum aratau camerele in acea perioada? Intr-un camin studentesc se zugraveste in fiecare an, indiferent cat de bine intretinuta ar fi o camera." Ghidul m-a luat de mana si m-a tras spre scari: "Veniti sus, sa va arat ceva care o sa va placa". Am urcat la al treilea nivel. Holul ingust se extinde aici spre trecut, iar pasii trecatorului sunt absorbiti de Bucurestiul vechi, imprimat pe pereti. Cladiri martore ale istoriei, Calea Victoriei, masini de epoca - o macheta a imprejurimilor Capsei, de-a lungul intregului hol. Lumina vine discret din tavan, lasandu-te intr-o semiobscuritate contemplativa. Te poti plimba pret de cateva minute prin centrul vechi al capitalei, comprimat in imagini.

EMBLEMA CASEI. Liftul duce inapoi, spre punctul de pornire. Pe mesele care poarta insemnele Casei s-au asezat de multe ori platouri cu Joffre. Aceasta prajitura este la fel de faimoasa ca si Casa Capsa. Asezat pe fotoliile comode, in jurul unei masute cu insemnele Casei, gandul te poarta la celebritatile care au calcat prin acest hol. Jeanne Hading, Cora Laparcerie, Josephine Baker, Cl...o de M...rode, Ermete Novelli, R...jane (Gabrielle R...ju), Silvain, Hary Bauer, Joseph Schmidt, Elena Vacarescu. "Au ceva deosebit prajiturile astea", m-am trezit spunandu-le celor care ma insoteau. Iesisem din reverie sau planurile temporale se impletisera atat de bine incat nu mai avea importanta in ce moment al istoriei ne aflam. "Sigur ca au ceva deosebit", a spus gazda. "Sunt facute dupa retetele originale. Numai aici se respecta in totalitate reteta lui Grigore Capsa. Este marca inregistrata, ca si Casa Capsa." Nici nu putea fi altfel. De aproape doua sute de ani acest nume a facut cariera in intreaga lume. Si a rezistat, miraculos, tuturor dezastrelor care l-ar fi putut distruge. De fiecare data a renascut, ca si acum, dupa 1989.

Casa Capsa a fost restaurata de actualul proprietar, dupa 1990. S-au facut lucrari de consolidare a cladirii, iar interiorul a fost reconstituit de o echipa de arhitecti, folosindu-se fotografii de la inceputul secolului

MEREU IN PAS CU MODA Casa Capsa a tinut mereu pasul cu toate noutatile europene. Elegantul salon al cofetariei si vanzarii marfurilor, parchetul, peretii zugraviti cu ulei si sobele de teracota erau la sfarsitul secolului al XIX-lea raritati. Capsa se mai lauda si cu introducerea primului telefon particular din Bucuresti, in 1890. Acesta era foarte important pentru a face legatura intre imobilul din Calea Victoriei si proprietatea din Soseaua Kiseleff. Fructele si legumele de la Capsa erau procurate din gradina acestei proprietati de pe Kiseleff. Casa a fost intotdeauna prima sau printre primele locatii din Bucuresti care au adoptat noutatile vremii. PROTIPENDADA SE INTALNEA LA CAPSA Pe Calea Victoriei, in fata hotelului, opreau cele mai luxoase cupeuri si birje muscalesti. Din ele coborau cei mai bogati oameni ai tarii. Nu oricine avea acces aici. Discrepanta dintre aceasta parte a orasului si mahalalele Bucurestiului era izbitoare la inceputul secolului. La masute, pe trotuar, stateau picior peste picior doamne frumoase, cu un aer dispretuitor pentru trecatori. Mancau inghetata cu fistic sau sorbeau siropuri colorate, cu paie lungi, din pahare inalte. Personalitati ale vremii, baieti de bani gata, intorsi de la Paris, viitori deputati, prefecti, jurnalisti si profesori universitari. Nu lipseau filfizonii, in preajma doamnelor bogate, aflate la a doua sau a treia tinerete. La Capsa se intalneau conservatorii Nicolae Filipescu si Take Ionescu, care faceau parte din factiuni diferite. Erau nelipsiti ziaristul Papamihalopol, directorul publicatiei "Tara", sau Pisani, directorul de la "Epoca". Mergeau scriitorii, actorii, cantarete straine, aflate in trecere prin Bucuresti. Erau foarte multi francezi, care alegeau saloanele de la Capsa. REPUTATIE PASTRATA IN TIMP Bomboanele de ciocolata facute aici erau unice in Europa. La Paris, la Berlin sau la Viena se duceau cutii de lemn pline cu celebrele delicatese. In ciuda trecerii timpului si a tuturor nenorocirilor care au trecut pe langa aceasta bijuterie a Bucurestiului, Capsa a ramas in picioare. Astazi este... aproape ca la inceput. Dar mult incarcata de istorie. Iar ciocolata este la fel de savuroasa ca inainte de razboi. Capsa si-a pastrat reputatia: hotelul, cofetaria, cafeneaua si restaurantul din coltul Caii Victoriei cu Strada Edgar Quinet sfideaza timpul.