Epilog la Procesul Manastirii Cheia

Patru hectare din terenul Manastirii Cheia au fost acaparate in 1998 de Ioan Hangiu. Dupa patru ani de procese, manastirea a castigat. Cititi ce a patit Hangiu.

In luna iulie 1998, Jurnalul National (dar si alte publicatii importante) a publicat un amplu reportaj despre Procesele Manastirii Cheia. A fost o serie celebra de procese sustinute de avocati nu mai putin renumiti (Victor Anagnoste si Niculae Cerveni), au fost prezentate saptamani la rand pe cele mai importante posturi de televiziune, iar, din punct de vedere juridic, noua ni se parusera incredibile: modul in care, cu complicitatea unor judecatori corupti, o persoana particulara, Ioan Hangiu, isi adjudeca patru hectare din terenul cel mai frumos al Manastirii Cheia. Culmea este ca, prin manevre dolozive, se ajunge la o hotarare judecatoreasca definitiva, in defavoarea manastirii... Dar tocmai atunci, acest lucru a mobilizat adevaratele energii, astfel incat, dupa alti patru ani de procese, manastirea castiga definitiv si irevocabil.

Aceasta este ceea ce-am facut noi pentru Sfanta Manastire. Veti vedea astazi ceea ce-a facut Dumnezeu... Cititi si cutremurati-va sau inchinati-va...

Adversarul nostru (de fapt, principalul artizan si cel mai primejdios dintre ei) avea se pare ani indelungati de studii. Fara indoiala ca a incalcat legile de cate ori a putut. Era spaima Vaii Teleajenului, de la Ploiesti pana la Maneciu. Era violent si primejdios. Cu un defect la unul din ochi, urat, neglijent, figura clasica de infractor, ca in Marile Sperante al lui Dickens. Bineinteles ca pe mine m-a amenintat cu moartea, m-a scuipat in plina sala de judecata, m-a porcait in fel si chip (putoarea aia de consiliera, de la care i se trage totul). Eram la unul dintre procese cu dl Niculae Cerveni, cu inca un avocat si cu soferul nostru, si pe holul tribunalului a inceput sa ne balacareasca si sa reverse asupra noastra un torent de imprecatii, de-am zis ca data urmatoare ne vom lua bodyguarzi. A fost filmat si dat pe postul TVR1 amenintandu-i cu moartea pe calugari (primul care calca pe aici, merg la masina, scot pistolul si-l impusc), si se stia ca poseda o arma. I-a amenintat cu moartea si pe reporterii care au investigat (au ajuns cu totii la Politie, dar aceasta a musamalizat totul), cei de la Primarie nu indrazneau sa-si faca elementara datorie, deoarece i-a amenintat ca le pune foc la case etc. Acesta era personajul pe care noi l-am invins, adversarul nostru, Hangiu Ion...

Dupa ce am facut cercetarea prin care am vazut prin ce potlogarii unice au reusit sa castige in contra Manastirii Cheia, dat fiind ca era vorba de Biserica, inainte de a introduce orice actiune in justitie, ne-am deplasat la Maneciu (unde locuiau Hangiu si partenerul sau intru rele), la Primarie, o delegatie intreaga, intre care staretul manastirii, batranii preoti, protopopul, episcopul vicar de atunci, actualul arhiepiscop Teodosie al Tomisului, si eu. I-am chemat acolo pe cei doi si le-am spus chiar eu ca au fost descoperite toate potlogariile, toate ilegalitatile si ticalosiile lor, si decat sa incepem actiunea legala si sa ajunga sa fie eventual condamnati, mai bine sa se retraga si sa ne lase in pace. Dar degeaba... Evident ca nu le-am aratat ce-am descoperit, ci doar le-am spus ca stim totul. Deci, din partea noastra, au avut toate sansele.

Procesul civil a inceput, a durat patru ani... si s-a terminat... si nu l-am mai vazut pe Hangiu si nici n-am mai auzit de el.

De jur imprejurul bisericii se afla chiliile calugarilor

In luna ianuarie 2002, staretul manastirii primeste o scrisoare de la Inchisoarea Gherla, de la Hangiu Ion.

Noi nu am avut procese penale cu el, nu l-am reclamat nicaieri, si nici Parchetul nu s-a sesizat din oficiu, in urma relatarilor din mass-media. Si totusi, Hangiu era la inchisoare si ne scria noua... Am alaturat transcrierea integrala a scrisorii acestui om, al carui caracter l-am descris (ortografia si punctuatia sunt ale lui).

Si totusi tara e plina de oameni sau de institutii care, asemenea lui Hangiu, s-au statornicit pe pamanturile manastirilor si nu se mai dau dusi de acolo. Chiar si la Cheia sunt cel putin o institutie si alti zece particulari care au ciupit din terenul manastirii pentru vilele lor de lux, iar acum spera ca Biserica sa spuna, textual: Hai sa le dam terenurile amaratilor astia!... Se pare ca e scris ca experienta unuia sa nu serveasca si altuia.

Ceea ce toti acestia uita este dorinta ctitorilor, a acelora care au donat terenurile catre biserici sau manastiri. De regula, acestea erau donate insotite de aprigi blesteme, pentru ca sa nu fie intoarsa nicicum destinatia ofrandei. Ma intreb cum stau ei linistiti acolo si nu se tem de pedeapsa lui Dumnezeu asupra lor, asupra copiilor lor, asupra urmasilor?

Domnilor Calugari, Va scriu eu, Hangiu Ioan din Maneciu, care m-am judecat cu Manastirea Cheia pentru acel pamant. Am fost orbit de bani si v-am tarat in acel proces fara sa-mi dau seama de urmari. M-am lacomit la bunul manastirii si Dumnezeu m-a pedepsit si acum am ajuns la inchisoare. Mi-este tare frica sa nu pateasca ceva si familia mea. Va rog sa ma iertati si sa faceti ceva pentru mine si familie, copiii Ioan Eduard de 6 ani, Andrei Valentin de 4 ani, sotia Roxana, parintii Ion si Elena, fratele Gheorghe si sora Elena Alina. Poate stiti ca aveam bogatii mari. Toate s-au risipit si nu am mai progresat ca inainte de proces. Indraznesc sa va rog sa faceti ceva pentru mine, pentru iertarea pacatelor mari pe care le-am facut. Il rog si pe parintele Babus sa ma ierte si pe Preasfintitul Patriarh. Va rog sa faceti ceva ca sa nu se intample ceva si mai rau. Ajutati-ma sa ma indrept, sa devin un credincios al Domnului, sa-mi fie iertate aceste mari pacate. Va rog sa-mi scrieti o scrisoare si sa-mi confirmati ca ati primit scrisoarea mea si ce trebuie sa fac pentru a putea fi iertat. Va rog inca o data sa faceti ceva pentru a ma putea ajuta sa fiu iertat iar familia mea sa nu pateasca ceva. Hangiu I.