Boala obstructivă carotidiană

Artera carotidiană este una dintre arterele importante care irigă creierul şi craniul. Cele două carotide, stânga şi dreapta, se întind de o parte şi de alta a liniei mediane a gâtului, pulsul lor simţindu-se bine la nivelul mărului lui Adam.

Diminuarea sau oprirea fluxului de sânge într-o ramură arterială care deserveşte o porţiune a creierului produce leziuni locale (în funcţie de mărimea arterei şi de existenţa circulaţiei colaterale), de la hipoxie (suferinţă celulară) la necroză (moarte celulară).

Ca toate arterele, şi cea carotidiană este expusă unui proces de ateroscleroză, cu depunerea unei plăci la nivelul pereţilor vasului, formată din lipide, calciu, diferite celule şi resturi celulare. Diminuarea sau stoparea fluxului de sânge se face fie prin simpla îngustare a diametrului arterial, fie prin ruperea unei porţiuni din placă şi transportarea fragmentului respectiv prin sânge la distanţă spre o arteră mai mică, fie prin formarea unui tromb la acest nivel sau pur şi simplu prin ruperea arterei rigidizate şi friabile. Indiferent de mecanism, consecinţa este periculosul accident vascular cerebral, ce reprezintă una dintre cele mai importante cauze de mortalitate în întreaga lume. În general, ateroscleroza carotidiană se dezvoltă insidios, silenţios, cu un ritm mai lent decât cea coronariană.

EXAMINARE DOPPLER
Marele dezavantaj este că, în timp ce, de pildă, ateroscleroza arterelor coronare (care iriga inima) se manifestă prin dureri anginoase tipice, imposibil de ignorat, iar obliterarea arterelor membrelor inferioare prin claudicaţie intermitentă (durere vie, care apare la mers şi cedează în repaus, cel puţin în stadiile iniţiale), în cazul afectării arterei carotide nu există simptome, maladia manifestându-se clinic tardiv, prin semnele grave ale unui accident vascular cerebral sau atac ischemic tranzitor.

De asemenea, dacă diagnosticul este simplu de pus pe baza examenului clinic şi un EKG în ateroscleroza coronariană sau o simplă oscilometrie în arteriopatia obliterantă (deşi nu întotdeauna aceste teste sunt suficiente), pentru studierea eficientă a gradului de afectare a arterei carotide şi, mai ales, pentru predicţia unui posibil accident vascular este necesar cel puţin un examen ecografic Doppler, o metodă simplă, rapidă, nedureroasă, repetată o dată la câţiva ani. Acest examen nu este, din păcate, intrat în explorările de rutină.

Pe de altă parte, chiar în cazul depistării unei stenoze carotidiene prin mijloace imagistice, pacienţii care nu au (încă) manifestări clinice şi se simt perfect sănătoşi au dificultăţi în a accepta o intervenţie chirurgicală pentru dezobstrucţia carotidiană. Din aceste motive, pentru depistarea precoce a afectării carotidiene, pentru a îndepărta spectrul nefast al unui accident vascular cerebral, sunt importante urmărirea periodică a stării de sănătate, colaborarea cu medicul de familie, mai ales dacă există alte afecţiuni cronice predispozante sau factori de risc.

Aceştia sunt: înaintarea în vârstă, hipertensiunea arterială (care vulnerabilizează arterele, făcându-le mai sensibile la microtraumatisme), fumatul (care irită ţesuturile din pereţii arteriali). Pe de altă parte, creşte frecvenţa cardiacă şi tensiunea arterială, distorsionarea tabloului lipidelor din sânge (cu creşterea LDL, "colesterolul rău", a trigliceridelor şi scăderea HDL, "colesterolul bun"), asocierea diabetului zaharat (care alterează metabolismul lipidic), obezitatea, sedentarismul şi factorii genetici.

PREZENŢA LA MEDIC, OBLIGATORIE
Dacă are loc un blocaj temporar al fluxului de sânge, se produce un atac ischemic tranzitor, în care simptomele se menţin câteva ore (sub 24 de ore). Dacă însă simptomele persistă mai mult, este vorba despre un accident vascular cerebral. În orice caz, chiar dacă manifestările dispar spontan, este important ca bolnavul să se prezinte la medic (ideal este să facă acest lucru încă de la primele semne, fără a temporiza), deoarece nu este sigur cum va decurge atacul ischemic, fiind posibilă evoluţia spre un accident vascular cerebral sau, pur şi simplu, acest atac atrage atenţia asupra patologiei locale, fiind un semnal asupra riscului producerii unui accident vascular în viitor.

Semnele clinice sunt: vedere înceţosată sau chiar orbire, slăbiciune, amorţeală, furnicături la nivelul feţei, braţului, membrului inferior, de obicei pe o parte a corpului, tulburări de mers şi de echilibru, lipsă de coordonare a mişcărilor, dificultăţi de vorbire, ameţeală, confuzie, cefalee puternică, dificultăţi de înghiţire (disfagie).

INVESTIGAŢII APROFUNDATE
Diagnosticul se pune pe baza examenului fizic, la care se adaugă un examen oftalmologic (cu studierea fundului de ochi) şi o ecografie Doppler a carotidei. În unele cazuri sunt necesare investigaţii mai aprofundate (angiografie prin tomografie computerizată sau angiografie prin rezonanţă magnetică nucleară - angio-RMN ori angiografie cerebrală).
În formele uşoare şi medii, tratamentul se începe cu modificarea stilului de viaţă, cu tratament medicamentos şi urmărirea periodică a bolnavului prin examen Doppler.

Amendarea stilului de viaţă presupune: renunţarea la fumat şi consum moderat de alcool, menţinerea unei greutăţi normale, adoptarea unui regim alimentar sănătos, cu multe fructe şi legume proaspete, reducerea grăsimilor şi eliminarea celor saturate, scăderea aportului zilnic de sodiu la maximum 1,5-2,3 grame (dacă nu există şi alte afecţiuni care să impună restricţii mai severe), odihnă suficientă şi exerciţiu fizic zilnic. De asemenea, trebuie tratate toate afecţiunile cronice concomitente (diabet zaharat, hipertensiune arterială, afecţiuni cardiace, dislipidemii etc.) şi se indică un tratament antiagregant plachetar.

ABORDAREA CHIRURGICALĂ
Dacă însă îngustarea carotidiană este severă (de obicei peste 75% la nivel laterocervical), indiferent dacă există sau nu simptome, se trece la abordarea chirurgicală. Aceasta se poate face fie prin: endarteriectomie carotidiană (deschiderea arterei şi îndepărtarea plăcii pe cale chirurgicală) sau, dacă stenoza are o poziţie mai greu de abordat sau starea generală a pacientului este problematică, se recurge la angioplastie carotidiană cu stenturi. Aceasta constă într-un mic balon introdus printr-un cateter în zona îngustată. Ajuns acolo, balonul este expansionat pentru lărgirea arterei şi o piesă numită stent este plasată în acel punct pentru a împiedica îngustarea ulterioară a vasului. După intervenţie, pacientul trebuie să aibă un stil de viaţă echilibrat, să îşi controleze factorii de risc şi să urmeze un tratament antiagregant, antiplachetar toată viaţa.