Colesterolul, Scaraoţchi sau Făt-Frumos

Colesterolul este "un lung prilej de vorbe şi de ipoteze". Vers al sprintenului şi talentatului Topârceanu, care nu ştim dacă avea sau nu avea colestrolul crescut. Cei mai mulţi oameni pun în lanţuri colesterolul, considerându-l Scaraoţchi. Dar sunt şi unii specialişti care se pricep şi care afirmă că fără colesterol viaţa n-ar putea să existe.

Cu alte cuvinte, cum că acest colesterol poate fi considerat Făt-Frumos. Zic savanţii că viaţa n-ar putea curge fără colesterol, deoarece acesta creează hormoni şi este sursă de elemente de construcţie a ţesuturilor.

Gura târgului
Explică cum este atât de complexă povestea colesterolului profesorul doctor Mihai Voiculescu, şeful Centrului de Medicină Internă de la Spitalul Clinic Fundeni, în acelaşi timp, preşedinte al Asociaţiei Române pentru Studiul Ficatului. Trebuie pornit totul de la faptul că aproximativ 70%-75% din colesterolul existent în corpul nostru este fabricat de propriul ficat. Restul este colesterolul ce vine din mâncare. Deci, practic, cu o dietă sănătoasă poţi reduce colesterolul, dar numai cu 10%-15%. Însă prin a mânca înţelept, ferindu-te de acele alimente prea bogate în colesterol, poţi să reduci riscurile creşterii colesterolului rău şi trigliceridelor, astfel încât să mai diminuezi depunerile pe vase aducătoare de atât de hulita ateroscleroză. Şi, iată, încă o şubrezenie a legendelor ce umblă în popor cu privire la colesterol. Zice gura târgului că jogging-ul, adică alergarea, reduce colesterolul. Este o amăgire, fiindcă jogging-ul nu reduce colesterolul, eventual întăreşte muşchii şi are un efect asupra psihicului. De fapt, inventatorul jogging-lui, al alergării pentru sănătate şi anticolesterol, a murit la aceeaşi vârstă cu tatăl său care nu alergase zilnic pentru a-şi micşora colesterolul. Este bine să fim permanent preocupaţi de nivelul colesterolului şi de metabolismul grăsimilor în corpul nostru. De altfel, aceeaşi preocupare trebuie să avem şi pentru metabolismul proteinelor, cât şi pentru metabolismul glucidelor.

De altfel, ca o adnotare, trebuie să reamintim faptul că atât de răspânditul diabet este, în principal, o deteriorare a metabolismului zaharurilor, adică al glucidelor, dar în egală măsură diabetul reprezintă şi o stricare a metabolismului lipidelor (grăsimilor) şi al proteinelor. Tulburarea metabolismului grăsimilor are ecou în ficat şi în pereţii vaselor.

E bine să ne aducem aminte că ficatul este polul căldurii în organism. E un fel de combinat de la Galaţi sau de uzină de la Hunedoara. În ficat, se colectează, prin venirea sângelui, tot ceea ce este în intestin şi, în acelaşi timp, se face sinteza proteinelor descompunându-se în cărămizi ce vor reconstrui orice ţesut. Dar ficatul este şi groapa de gunoi, unde ajung substanţele toxice din organism. În ficat, toxinele se rup în fragmente netoxice ce se elimină prin rinichi.

Fabrici de grăsimi
De ce metabolismele au devenit mari fabrici de grăsimi? Societatea modernă, cu alte cuvinte societatea de consum, a transformat alimentele dintr-o sumă de principii nutritive, într-o sumă de principii financiare. Pe rafturile magazinelor, alimentele au ajuns să aibă culoare atractivă, miros persistent, deci captivează ochiul cumpărătorului, ca şi celulele lui olfactive. La mărfurile alimentare primează acum calităţile comerciale în detrimentul calităţilor hrănitoare. Mărfurile au o mulţime de adaosuri chimice pentru o colorare frumoasă, pentru miros plăcut şi pentru persistenţă în timp. Alimentele sunt un fel de magazie de coloranţi, de conservanţi, de E-uri, toate substanţe chimice. Produsele de pe rafturi, care ne trag de mânecă, păcălesc mai ales cea mai naivă categorie de cumpărători, păcălesc, predilect, copiii. În mărfurile alimentare ale zilelor noastre sunt prea multe lipide (grăsimi), prea multe calorii şi prea multe chimicale. De altfel, s-a stabilit că galbenul e culoarea care atrage cel mai mult, iar coloranţii de galben sunt nocivi. Ca atare, în ficat sosesc alimente de calitate îndoielnică şi în cantitate sporită, iar ficatul, prin enzimele lui, nu le mai poate face faţă. Dacă vrei să biciuieşti ficatul, dă-i în exces alcool şi dă-i prea multe medicamente. Moleculele ficatului obosesc descompunând numeroasele băuturi alcoolice, iar zbuciumul celulei de ficat e mare şi când se trezeşte cu elemente chimice din medicamente cu care nu este deprinsă să lucreze.

Molecula de alcool ajunge cel mai repede în celula ficatului, se formează acetaldehida care nu mai este degradată de o enzimă specifică ficatului. Această acetaldehidă provenită din alcool precipită proteinele, precum albuşul de ou care se coaguleză în apa fierbinte. Se ajunge la hepatite şi ciroze. Unii oameni n-au acea enzimă care să lupte cu acetaldehida formată din alcool. Lipsa unei alte enzime în ficat, la unii oameni, complică lucrurile şi în privinţa prelucrării lipidelor (grăsimilor). În ficatul unor oameni este absentă cealaltă enzimă ce ar trebui să dezactiveze grăsimile. Există o acţiune păguboasă de introducere, în mod criminal, în alimente a unui exces de margarină şi de grăsimi animale. Total defavorabilă este şi introducerea în alimente de prea multă sare pentru a le conserva mult timp. Omul trebuie să consume maximum 6 grame de sare pe zi. La noi, se consumă cel puţin dublu: din alimente, dar şi din solniţa de pe masă, de unde se presară sare în surplus peste mâncare. Sunt numeroşi oameni care consumă de trei-patru ori mai multă sare decât normal. Unii oameni elimină puţină sare prin urină. Mâncând de trei-patru ori mai multă sare şi eliminând puţină prin urină se ajunge la hipertensiune. Pe celula de ficat există un receptor care uşurează absorbţia de grăsime în ficat şi descompunerea acestor grăsimi.

Atenţie la exces!
Alţi oameni au mai puţini receptori pe celula ficatului şi atunci grăsimile se depun în ficat şi ajung şi în sângele circulant. Este bine să fie folosite acele medicamente din clasa statine, care blochează enzima de intrare în sinteza colesterolului. Aşa se face că medicamentele din familia statine reduc grăsimile din sânge, adică colesterolul şi trigliceridele. Statinele se administrează seara pentru ca să blochează în timpul nopţii formarea de colesterol, ştiut fiind că noaptea se fabrică cel mai mult colesterol. Reamintim că acest colesterol doar în exces dăunează. Este de amintit şi faptul că unii oameni au în ficat nişte enzime nefavorabile, care transformă până şi cartofii sau aluaturile în grăsimi.