Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Colica este un termen general pentru o durere vie, puternica, care apare intermitent, in valuri, avand perioade de accentuare, care ,,taie' respiratia si perioade de acalmie, pentru ca sa se repete la un anumit interval. Este o suferinta a organelor intraabdominale – intestin, cai biliare, cai urinare. Organele interne sunt inervate de fibre ale sistemului nervos vegetativ, acestea fiind mai sensibile la senzatia de intindere, distensie, contractie, mai mult chiar decat la fenomene de taiere, tractiune, iritatie chimica, compresie.
Durerea colicativa poate avea cauze simple (de exemplu, o indigestie sau o gastroenterita) sau complexe (cum ar fi ocluzia intestinala produsa printr-o rasucire sau un blocaj al intestinului). Ea se poate mentine atat timp cat dureaza cauza generatoare (cum ar fi un calcul renal) sau isi poate schimba caracterul, devenind fie permananta (de exemplu, o apendicita incepe cu o durere de tip colicativ, pentru ca, ulterior, durerea sa devina continua), fie mai redusa in intensitate (ceea ce nu este intotdeauna un semn favorabil, astfel in ocluzie, pe masura ce suferinta avanseaza si se complica, tonusul muscular scade si durerea este mai putin resimtita).
Este un eveniment unic sau se repeta in istoricul bolnavului (de exemplu, episoade succesive de colica renala sau biliara). Colica poate fi legata de un efort fizic (in colica renala) sau de o masa copioasa (ca in colica biliara). Se poate rezolva relativ simplu sau poate evolua cu complicatii grave, care pot pune in pericol chiar viata (un calcul biliar, de pilda, poate genera o colica, dar poate, de asemenea, bloca deschiderea canalului pancreatic in duoden, determinand o pancreatita. O ocluzie intestinala netratata rapid poate conduce la deces). In fine, durerea colicativa poate constitui simptomul principal sau mai frecvent se insoteste de diverse manifestari: greata, varsaturi, tulburari de tranzit, balonare, febra etc.
Durerea cea mai rea
Calculii renali se formeaza la nivelul rinichilor, atunci cand se produce perturbarea echilibrului urinar de apa, saruri, minerale.
Calculii pot ramane in rinichi sau pot calatori pe caile urinare, pe ureter, spre vezica urinara si uretra. Daca au dimensiuni destul de mici se vor elimina fara probleme, altfel calatoria lor este resimtita sub forma colicii renale! De fapt, 90% dintre calculii sub 5,5 mm dintre cei intre 5 si 10 mm se elimina fara nici un fel de interventie si, practic, doar 10%-20% dintre calculi necesita un tratament. Colica renala se manifesta prin durere aparuta brusc, de multe ori in urma unui efort fizic, intensa, descrisa deseori ca ,,durerea cea mai rea simtita vreodata', care evolueaza in valuri, cu perioade de aparitie si remisie. Durerea e localizata in partea laterala a abdomenului sau in spate, sub coaste, si se simte in zona inferioara a abdomenului si zona genitala. Este insotita de urinari frecvente si dureroase, de greata si varsaturi.
Urina este de culoare roz sau rosie. Calculii renali se intalnesc mai frecvent la barbati si la femei dupa menopauza. Cauzele fenomenului nu sunt cunoscute in totalitate, fiind incriminati factori genetici, anomalii anatomice, infectiile urinare, dar si hidratarea insuficienta (cei doi litri de apa zilnic), dieta (bogata in sodiu, proteine, glucide, precum si suplimente de calciu, vitamina D sau C administrate necontrolat), obezitatea, sedentarismul, unele afectiuni generale sau medicamente (de exemplu, antiacidele sau aspirina). Rezolvarea colicii renale nu este echivalenta cu vindecarea definitiva. Studiile arata ca jumatate dintre persoanele care au prezentat un astfel de fenomen vor face un alt calcul in urmatorii cinci ani (daca nu sunt luate masuri preventive), iar in intervalul dintre aparitia calculilor se va scurta. In diagnosticul litiazei urinare se poate recurge la ecografie, radiografie abdominala, tomografie computerizata, pielografie intravenoasa sau retrograda, analize de urina.
Citește pe Antena3.ro
Calculii biliari
Calculii biliari pot fi de natura colesterolica (80% dintre cazuri) sau pigmentari. Apar mai ales la femei, dupa varsta de 50 de ani. In producerea lor, sunt incriminati factori genetici, obezitatea, dar si regimurile de slabire drastice, nivelurile crescute de trigliceride in sange si cele de HDL (colesterol ,,bun') scazute, folosirea contraceptivelor orale si a estrogenului in terapia de substitutie hormonala dupa menopauza. Calculii pot bloca caile biliare, determinand astfel aparitia colicii biliare. De asemenea, daca ,,piatra' produce o obstructie prelungita, pentru mai multe ore, a canalului cistic (prin care bila trece din vezica biliara in canalul coledoc, prin care este condusa in duoden), se instaleaza colecistita, adica inflamatia vezicii biliare.
Aproape un sfert dintre pacientii cu colica biliara netratata dezvolta aceasta complicatie, care se manifesta prin durere severa, prelungita si prin febra. Desi este numita colica biliara, practic in acest caz durerea nu este colicativa, ci mai degraba continua, intensa, localizata in partea superioara dreapta a abdomenului sau in partea centrala superioara, iradiata in umarul drept sau in spate, in omoplat. Durerea apare la cateva ore dupa o masa copioasa, de multe ori noaptea, trezind bolnavul din somn, si persista cateva ore (de la o ora la 5-6 ore). Este accentuata, cu respiratie profunda si nu este calmata de schimbarea pozitiei corpului.
Durerea este insotita de greata, varsaturi, uneori febra. Colica biliara nu trebuie niciodata tratata cu superficialitate. Un calcul poate determina aparitia de complicatii grave ca: pancreatita acuta (prin blocarea canalului de varsare pancreatic, care are o pozitie apropiata de cea a canalului coledoc), colecistita, colangita (inflamatia cailor biliare) sau icter (prin blocarea acestora). Pentru investigarea vezicii si cailor biliare se recurge la ecografie abdominala, scintigrafie radioizotopica HIDA, colangiopancreatografia endoscopica retrograda ERCP, ecografie endoscopica sau colangiografie prin rezonanta magnetica nucleara.
La abdomen
Colica abdominala se produce prin diverse suferinte organice. De pilda, stenoza pilorica apare, de obicei, ca o complicatie a ulcerului gastric (pilorul este ultima portiune a stomacului, la conexiunea acestuia cu duodenul), facand dificila trecerea continutului gastric in intestin. In prima faza a bolii, musculatura gastrica incearca sa depaseasca obstacolul format si, astfel, apar dureri colicative, intermitente, care cedeaza fie dupa evacuarea stomacului in duoden, fie dupa varsaturi (spontane sau provocate de bolnav).
Contractiile stomacului sunt atat de puternice, incat uneori pot fi vizibile la suprafata abdomenului. Cu timpul insa stomacul se dilata, fibrele sale musculare se alungesc si isi pierd tonusul, astfel incat contractiile fortate si implicit durerile nu se mai produc, iar stomacul nu mai poate fi evacuat si trebuie intervenit chirurgical. Gastroenteritele (bacteriene sau virale) se manifesta cu greturi, varsaturi, dureri colicative, eventual febra joasa, dar simptomul principal ramane diareea, cu scaune abundente, uneori cu sange, care pot duce la deshidratare. Boala dureaza, de regula, cateva zile (1-3-5 zile) si este mai frecventa la copii (desi poate aparea la orice varsta).
Oprirea tranzitului intestinal natural
Ocluzia reprezinta oprirea tranzitului intestinal natural, care se poate produce la diferite niveluri ale intestinului, prin diferite mecanisme, putand fi completa sau incompleta. Poate aparea la orice varsta, de la bebelus la batran, intr-o stare de sanatate aparenta sau pe fondul unor suferinte cronice si constituie un grup extrem de eterogen de afectiuni, dar care au drept constanta pericolul deosebit, vital pe care il reprezinta. Ocluziile pot fi inalte (cand intereseaza intestinul subtire) sau joase (la nivelul colonului), pot fi functionale (fara ca sa existe un obstacol propriu-zis) sau mecanice (printr-un obstacol care poate fi tumora, ingustare inflamatorie, corpi straini etc.), prin strangulare (prin rasucire, telescopare etc.) sau vasculare. Ocluziile se manifesta prin durere colicativa (din cauza efortului suplimentar menit sa depaseasca obstacolul).
Durerea tine 30-60 de secunde, dupa care dispare, pentru a reaparea dupa un anumit interval (de la cateva minute la zeci de minute). Durerea este insotita de varsaturi (care apar mai rapid in ocluzia intestinului subtire si tardiv in cazul colonului), distensie abdominala si oprirea tranzitului pentru gaze si materii fecale. Oprirea tranzitului este simptomul principal, care trebuie sa aduca rapid bolnavul la medic, deoarece ocluzia reprezinta o urgenta medico-chirurgicala.
La nou-nascut
In fine, in limbajul curent este foarte des intalnit termenul de colici la nou-nascut. In acest caz, notiunea de colica nu este legata de o suferinta digestiva sau de alta natura, copilul fiind perfect sanatos, ci se refera la episoade de plans inconsolabil, care se produc periodic, cam in acelasi moment al zilei (de obicei, dupa amiaza tarziu sau seara) si care nu cedeaza cu mijloacele obisnuite la care copilul reactioneaza. Plansul dureaza de la cateva minute, la cateva zeci de minute (pana la trei ore), pe o tonalitate speciala, mai inalta. Copilul se inroseste la fata, isi incordeaza membrele si musculatura abdominala, fiind imposibil de calmat. Desi manifestarile par dramatice, ele nu sunt expresia unei boli sau suferinte (dureri in acceptiunea obisnuita a unui adult), de aceea, parintii si familia trebuie sa reactioneze cu moderatie si sa nu se invinovateasca.
Colicile incep din primele saptamani de viata ale copilului, sunt mai accentuate intre saptamanile 6-8, pentru ca sa dispara dupa trei luni (daca nu cel mai tarziu la 4-5 luni). Sunt considerate colici episoadele de plans care dureaza peste 3 ore pe zi, 3 zile pe saptamana, cel putin 3 saptamani. In afara acestui fenomen, copilul este sanatos, mananca si ia in greutate, iar scaunul are aspect normal. Cauzele nu sunt cunoscute. Colicile apar indiferent de sexul copilului, de experienta parintilor sau modul de hranire (la san sau cu lapte praf). Sunt incriminate diferite alergii, intoleranta la lactoza, imaturitatea sistemului digestiv sau nervos, temperamentul copilului, fara a exista certitudini in acest sens.
Atentie!
Chiar daca sugarul are colici, el poate prezenta, in paralel, la un moment dat, o anumita boala care sa-l faca sa planga. De aceea, este important ca familia sa cunoasca bine orarul si derularea colicilor si sa nu ignore alte manifestari.
Concluzie
Chiar daca deseori colicile se incheie cu producerea unui scaun sau cu emisie de gaze, acestea nu reprezinta o maladie digestiva si in nici un caz superpozabila cu cele descrise inainte. Daca sugarul nu are insa o pozitie buna in timpul hranirii sau nu este tinut ridicat, cu rabdare, dupa masa pentru a eructa, e posibil ca aceste gaze (ca si cele inghitite in timpul plansului) sa ii accentueze suferinta. Nu ezitati sa mergeti la medic daca bebelusul plange mai mult de 2-3 ore in continuu si nu aveti nici un rezultat la incercari repetate de a-l consola, prezinta varsaturi, diaree, febra, sange sau mucus in scaun, nu creste in greutate, este mai putin alert decat de obicei. In orice caz, discutati cu medicul inainte de a-i da orice preparat impotriva colicilor, chiar daca este comercializat fara prescriptie medicala.
Sfatul medicului
Sunt foarte frecvente, fiind intalnite la copii, la adulti sau varstnici. Pot avea cauze, mecanisme, localizari diverse si, de asemenea, semnificatie, modalitati de evolutie si abordare terapeutica diferite. Acest lucru nu le face insa inofensive. In spatele durerii – deranjante sau de-a dreptul chinuitoare – se pot ascunde complicatii de temut. Nici o colica nu este ca alta si faptul ca o persoana a trecut prin mai multe astfel de evenimente (sau stie din diferite surse manifestarile) nu este o asigurare ca si episodul prezent se va desfasura fara probleme, ci este important ca bolnavul sa se adreseze medicului si sa urmeze recomandarile acestuia.
