Controlul medical periodic - între da şi (de ce) nu...

Controalele medicale periodice sunt un semn de educaţie, de civilizaţie şi de valorizare a propriei sănătăţi, a propriei vieţi. A trăi nu înseamnă pur şi simplu a fi viu, ci a fi sănătos, activ, alert, funcţionând perfect.

Pentru mulţi dintre noi medicul de familie este, din păcate, un personaj abstract, iar controlul medical anual ceva exagerat. Auzim deseori: doctorul se ocupă (numai) de bolnavi, controalele şi analizele medicale sunt pentru bătrâni, bărbaţii adevăraţi nu au nevoie de examinări, mersul la medic îţi descoperă totdeauna "ceva" care nu ar apărea dacă gândeşti pozitiv şi nu iei iniţiative de acest gen. Nimic din toate acestea nu este adevărat. Medicul de familie ar trebui să fie apropiat fiecăruia dintre noi şi el ar trebui să aibă şansa să ne cunoască de la început ca persoane, cu obiceiurile, viciile, preocupările, antecedentele, încărcătura noastră familială, mult înainte de a deveni bolnavi, pacienţi.

Prevenţie
Controalele medicale periodice previn boli grave prin mijloace simple, oferind o detecţie precoce. Ele identifică orice schimbare fizică, descoperă modificări patologice chiar în absenţa unor simptome clinice aparente, prin analize de laborator, şi amendează alterări ale stilului nostru de viaţă. De exemplu, se pot descoperi o hipertensiune arterială, un cancer sau o maladie endocrină în fazele precoce sau se poate semnala o hipercolesterolemie (creştere a lipidelor în sânge) care nu doare, dar care este deosebit de periculoasă în timp. În general însă între copilul dus cu responsabilitate de mame la pediatru şi adultul care ar trebui să facă acelaşi lucru pentru el însuşi se creează, din păcate, o falie în timp.

Mai întâi o discuţie
Examenul fizic anual începe cu o discuţie între medic şi pacient, care urmăreşte obţinerea de informaţii (sau actualizarea lor) în ceea ce priveşte regimul alimentar, somnul, efortul fizic desfăşurat, unele obiceiuri nocive (fumat, consum exagerat de alcool), particularităţile legate de activitatea de la locul de muncă, antecedentele personale (boli, alergii, medicamente sau suplimente alimentare luate) şi heredocolaterale (afecţiuni existente în familie - bunici, părinţi, fraţi), situaţia imunizărilor (vaccinărilor) etc. Cu această ocazie, medicul va putea să observe şi starea dumneavoastră psihică (depresie, coerenţă, tulburări de memorie etc.).

Examinarea
În continuare, el va înregistra greutatea, temperatura, tensiunea arterială. Urmează apoi examinarea diferitelor zone ale corpului, începând cu capul şi gâtul (ochi, nas şi sinusuri, faringe şi cavitatea bucală, tiroidă, diferite grupuri ganglionare). Examenul toracic urmăreşte, în principal, starea celor două organe esenţiale:  inima şi plămânul. Iar pentru femei, examinarea sânilor. Medicul va palpa, va percuta toracele şi va asculta cu stetoscopul, ocazie cu care va determina modificările de ritm, de frecvenţă, de tonalitate a zgomotelor cardiace, caracterul şi intensitatea zgomotelor respiratorii.

Abdomenul, membrele...
Urmează examinarea abdomenului, care include palparea unor organe, depistarea de zone dureroase, prezenţa de lichid intraabdominal sau existenţa unor hernii. Se continuă cu membrele, avându-se în vedere determinarea pulsului periferic şi examinarea articulaţiilor. De asemenea, medicul va realiza un examen neurologic sumar şi unul al pielii, cu identificarea de leziuni specifice, în special apariţia sau modificarea aspectului unor aluniţe, care se pot maligniza. La bărbaţi se trece, în final, la examinarea zonei scrotale şi peniene, cu depistarea unor semne de infecţie, tumefacţii,  noduli, durere. La femei, examenul general este completat cu unul ginecologic, care se realizează o data pe an (dacă nu există alte indicaţii), de către un specialist, de preferat acelaşi, ocazie cu care se face şi un test Babeş-Papanicolau. Vizitele la ginecolog trebuie începute la 20-21 de ani sau chiar mai devreme, o dată cu debutul vieţii sexuale.

Analize nespecifice
Medicul de familie va indica şi unele analize medicale nespecifice, care dau informaţii generale extrem de preţioase asupra sănătăţii dumneavoastră. Cele mai uzitate sunt: VSH-ul, hemoleucograma, glicemia, colesterolul şi trigliceridele, transaminazele, ureea, creatinina şi analiza urinei.

Hemoleucograma este o analiză larg răspândită care oferă informaţii despre celulele specifice ale sângelui. Hematiile (globulele roşii) sunt 4,5-6 milioane/mmc la bărbaţi şi 4-5,4 milioane/mmc la femei, ele scăzând în anemii (hemoragice, hemolitice, nutriţionale, prin insuficienta măduvei osoase) şi crescând în boli pulmonare şi cardiovasculare cronice, unele boli renale sau hepatice sau la fumători.

Hemoglobina (pigmentul roşu din hematii) este de 14-18g/dL la bărbaţi şi 12-16g/dL la femei, scăzând în anemii. Hematocritul reprezintă proporţia hematiilor într-un volum de sânge şi este de 40%-50% la bărbaţi şi 36%-44% la femei. Valorile hemoglobinei şi hematocritului evoluează asemănător cu cel al numărului de hematii şi trebuie corelat cu indicii eritrocitari. Aceştia sunt VEM (normal 80-100fL), HEM (27-32pg) şi CHEM (32%-38%).

Leucocitele (celulele albe), cu rol în apărarea organismului, sunt între 4.000 şi 10.000/mmc, ele crescând în infecţii, leucemii, boli inflamatorii etc. şi scăzând în boli hepatice, splenice, leucemii, insuficienţă medulară. Există mai multe tipuri de leucocite, raportul dintre ele fiind redat de formula leucocitară care este: neutrofile 50%-65%, eozinofile 0%-3%, bazofile 0%-1%, monocite 3%-7%, limfocite 25%-40%.

Trombocitele participă la hemostază (oprirea sângerării) şi valorile normale sunt de 150.000-400.000/mmc. Creşterea lor, asociată cu periculoase fenomene de tromboză, poate fi esenţială (de origine necunoscută) sau legată de infecţii, inflamaţii, cancere, leucemii. Scăderea lor însă predispune la hemoragii.  

VSH-ul (viteza de sedimentare a hematiilor) este de 3-10mm/1 oră şi de 5-15mm/2 ore la bărbaţi şi de 6-13 mm/1 oră şi 12-20 mm/2 ore la femei. Acesta creşte în infecţii acute şi cronice, cu diverse localizări, în boli hepatice sau renale, în afecţiuni inflamatorii, colagenoze, cancere, boli de sânge etc.

Glicemia este, în mod normal, de 65-110 mg/dL şi creşte în diabet zaharat. Semnele unei afectări ale funcţiei renale sunt creşteri ale ureei (normal 20-40mg/dL) şi creatininei (0,7-1,2mg/dL) în sânge. Pentru investigarea ficatului se determină transaminazele (GOT sau ASAT şi GPT sau ALAT), care cresc uneori de zeci şi sute de ori în maladiile  hepatice.

Valorile colesterolului sunt esenţiale în menţinerea sănătăţii arterelor, de aceea trebuie determinate de timpuriu, chiar dupa vârsta de 20 de ani, mai ales în cazul antecedentelor familiale. Acest lucru devine cu atât mai important după 40 de ani. Valorile normale sunt sub 200 mg/dL pentru colesterolul total, 40mg/dL la bărbaţi şi 50mg/dL la femei pentru HDL (colesterolul "bun") şi sub 130 mg/dL pentru LDL (colesterolul "rău"). Trigliceridele trebuie să se cifreze sub 150 mg/dL. În afara acestor analize de sânge, medicul vă poate indica şi un sumar de urină.

Testele vârstei
În afara examenului general şi a acestor investigaţii de laborator, există diferite teste care se adaugă pe măsură ce înaintăm în vârstă. Astfel, după 40 de ani se recomandă anual o EKG (electrocardiogramă), un examen oftalmologic, care trebuie repetat apoi la doi ani, cu determinarea, mai ales după 45 de ani, a tensiunii oculare, iar pentru femei o mamografie. Dupa 50 de ani, este importantă atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi depistarea precoce a cancerului de colon, fiind indicat anual un test pentru determinarea hemoragiilor oculte în scaun, precum şi o sigmoidoscopie la cinci ani sau o colonoscopie la zece ani. Pentru bărbaţi se recomandă supravegherea prostatei, care se face prin: determinarea antigenului specific PSA, examinare prin tuşeu rectal şi ecografie. După 65 de ani, uneori şi mai devreme, femeile trebuie să facă o măsurare a densităţii osoase, instrument important în combaterea osteoporozei. Şi să nu neglijăm, indiferent de vârstă sau sex, 1-2 controale anuale la stomatolog.

REŢINEŢI! În mod fiziologic, frecvenţa cardiacă este de 60-100 de bătăi pe minut, frecvenţa respiratorie este de aproximativ 16 respiraţii pe minut şi tensiunea arterială normală - de 120/80 mm Hg.

LA COPII. Pe lângă examenul fizic general, medicul verifică imunizările şi, eventual, indică unele analize, cele mai frecvente fiind hemoleucograma, examenul coproparazitar, sideremia (fierul în sânge), ASLO (pentru depistarea unei infecţii streptococice, care se poate solda cu complicaţii severe), eventual, vizite la specialişti în diferite domenii (oftalmologie, ortopedie, ORL, neuropsihiatrie, endocrinologie etc.).

ANALIZE DE SPECIALITATE. Trebuie precizat că analizele de bază sunt pur orientative, generale, ele nefiind ţintite pe o anume afecţiune, ci servind unei supravegheri active a stării de sănătate. Cu totul altfel stau lucrurile dacă suferiţi de o anumită maladie sau dacă aveţi în antecedentele familiale rude apropiate cu anumite maladii, când examenele fizice, investigaţiile de laborator şi examenele de specialitate se desfăşoară, în alt ritm, după indicaţiile medicului, adaptat stării dumneavoastră.