Coşuri şi... riduri?!

Pare o imposibilitate, căci unul dintre avantajele depăşirii adolescenţei este dispariţia acneei. Totuşi, acneea nu este un fenomen rezervat strict acestei vârste, lucru care nu îi consolează pe adolescenţi, nici nu îi edifică pe adulţi.

Afecţiunea se întâlneşte, aşadar, şi la persoane mature şi chiar la nou-născuţi. Caracteristica pentru adulţi este însă o afecţiune dermatologică asemănătoare, dar produsă prin mecanisme diferite şi având manifestări particulare şi abordări terapeutice specifice - acneea rozacee.

ACNEE VULGARĂ
Acneea, aşa-zisa acnee vulgară, este probabil cea mai răspândită afecţiune din lume, chiar dacă nu este considerată totdeauna aşa, ci uneori doar o simplă problemă de cosmetică. Se consideră că peste 75% din populaţie a avut de-a lungul vieţii această maladie (dar, probabil, că proporţia se apropie mai degrabă de 100%), iar 20% din această populaţie a avut forme severe.

La pubertate, numărul băieţilor cu acnee îl depăşeşte pe cel al fetelor, dar apoi raportul se inversează. Oricum, 15% din femei şi 5% din bărbaţii peste 25 de ani prezintă acnee. Pare o afecţiune banală, dar, din păcate, cauzele rămân incomplet elucidate, ceea ce limitează drastic rezultatele terapeutice. Şi într-o lume ce valorizează atât de mult imaginea, aspectul exterior are un impact enorm asupra personalităţii, iar manifestările acneei scad încrederea în sine şi integrarea socială şi profesională.

DE CE APARE
Acneea apare atunci când foliculul pilos (săculeţul care adăposteşte rădăcina firului de păr) este blocat cu sebum şi celule moarte ale pielii. Foliculii sunt conectaţi cu glande sebacee, care secretă sebum, substanţă uleioasă ce lubrefiază pielea şi firul de păr şi care, în mod normal, se scurge de-a lungul firului şi iese la suprafaţă printr-un mic orificiu.

Pare greu de crezut, deoarece nu întotdeauna firul de păr este vizibil şi, implicit, foliculul său, evident. Totuşi, el este totdeauna implicat, chiar dacă de cele mai multe ori este vorba despre fire fine, subţiri, decolorate, cum sunt cele de pe faţă. Ulterior, situaţia se agravează prin apariţia de fenomene inflamatorii şi infecţie. Dezechilibrul hormonal joacă un rol important, aşa cum se întâmplă în cazul unui nivel crescut de androgeni, de aceea acneea este mai frecventă în hiperplazia (creşterea de volum) a suprarenalei sau în sindromul de ovar polichistic.

Şi nivelul estrogenilor este important, de aceea acneea este mai des întâlnitâ în sarcină, înaintea menstruaţiei sau înaintea menopauzei. Unele medicamente (de exemplu, produsele ce conţin litiu, corticosteroizii, unele antiepileptice etc.), dar şi unele produse cosmetice (de exemplu, cremele grase) sau frecarea repetată a pielii (purtarea de cască, ochelari, îmbrăcăminte strâmtă etc.) favorizează fenomenul.

LOCALIZARE
Se localizează cel mai frecvent pe faţă, piept, spate, umeri şi pe braţe. Primele leziuni care apar sunt comedoamele (aşa-zisele puncte negre), apoi apar papule (mici umflături roşii, sensibile, care trădează un proces inflamator, urmate de pustule (formaţiuni roşii, dureroase, albe la vârf, care conţin puroi şi reflectă existenţa infecţiei). Alteori, se observă umflături mai mari, peste 5 mm, situate sub piele, ce reprezintă noduli sau chisturi.

Traumatizate, leziunile pot produce cicatrici inestetice. La nou-născuţi, semnele caracteristice (umflături mici, roşii sau pustule pline cu puroi) apar pe faţă (obraji, frunte, bărbie), mai ales în cazurile în care mama a prezentat tulburări hormonale în timpul sarcinii. Ele apar în prima lună de viaţă şi dispar, de obicei, fără nici un tratament (în afară de îngrijirea corectă a pielii) în aproximativ trei-patru luni. La tineri, acneea diferă de cea a adulţilor, ceea ce are şi implicaţii terapeutice.

La aceştia, pielea este mai grasă, leziunile mai numeroase, mai larg răspândite, mai variate şi profunde, pe când la adulţi apar, de obicei, câteva elemente în partea de jos a feţei (bărbie, în jurul gurii, pe linia mandibulei) sau pe spate.




ACNEEA ROZACEE
Acneea rozacee este o boală care apare exclusiv la adulţi şi vârstnici, afectând aproximativ 5% din populaţie. Debutează frecvent între 30 şi 50 de ani, mai ales la persoanele cu piele albă şi ochi de culoare deschisă. Este o boală cronică, ce evoluează progresiv şi care, din păcate, nu are un tratament specific, pentru că nu sunt cunoscute cauzele.

Se incriminează puseele de înroşire bruscă, ce apar de la vârste tinere şi sunt provocate de diverşi factori: băuturi (în special cele calde, care conţin alcool, cofeină sau acid citric), mâncăruri fierbinţi sau condimentate, temperaturi ridicate, băi fierbinţi, expunere la soare şi vânt, efort fizic intens, stres sau emoţii. Unele medicamente (de exemplu, vasodilatatoare folosite în tratamentul hipertensiunii arteriale, corticosteroizii, dar şi unele cosmetice) par să joace un rol important.

De asemenea, au mai fost incriminate acţiunea unui microorganism prezent pe piele (Demodex folliculorum), tulburări vasculare locale sau niveluri crescute de cathelicidina (o proteină cu rol în răspunsul imun local).

HIDRATARE, CREMĂ DE PROTECŢIE
Pielea trebuie bine hidratată şi protejată de soare (de preferinţă cu o cremă de protecţie solară cu factor de protecţie peste 15, de preferat care conţine titan sau zinc), curăţată blând şi trebuie evitate iritaţiile mecanice. Tratamentul se face sub supravegherea medicului dermatolog, eventual, oftalmolog şi, din păcate, nu reuşeşte decât ameliorarea simptomelor. Se indică administrarea de antibiotice, local sau pe cale generală, retinoizi, peroxid de benzoil, sau se recurge la terapie laser ori metode chirurgicale. În formele oculare, se folosesc lacrimi artificiale sau picături cu corticosteroizi.

SOLUŢII
Tratamentul începe cu o curăţare blândă, cel mai bine de două ori pe zi, fără produse abrazive sau care conţin alcool, cu apă călduţă, aplicând blând produsul cu mâna şi clătind cu multă apă. Se folosesc creme cu retinol, acid glicolic sau acid acetilsalicilic. În perioada acutizărilor, se folosesc temporar produse cu peroxid de benzoil. La indicaţia medicului mai puteţi folosi: antibiotice (clindamicina, local, sau tetraciclina, oral), contraceptive orale şi spironolactona pentru reglarea balanţei hormonale sau gel cu dapsona (cu efect antiinflamator şi antiinfecţios).

Dacă aceste modalităţi de tratament sunt depăşite, se poate recurge la terapia laser sau cu lumină intens pulsată.

DEBUT
Acneea rozacee debutează insidios, fiind iniţiată de vasodilataţia (înroşirea) pielii, care este multă vreme intermitentă, dar, ulterior, se permanentizează. Se observă o zonă de roşeaţă permanentă în regiunea centrală a feţei (nas, obraji), iar în timp micile vase de sânge devin vizibile, ca nişte firişore roşii, subţiri şi inestetice (teleangiectazii). Ulterior, apar papule mici, roşii sau pustule cu puroi pe nas, obraji, frunte sau bărbie, însă fără comedoame sau piele grasă. În stadiile finale, pielea obrajilor şi mai ales a nasului se îngroaşă semnificativ, până la deformare.

LOCALIZARE OCULARĂ
La jumătate dintre bolnavi există şi o localizare oculară, prin afectarea vaselor de pe interiorul pleoapelor, de aceea persoanele diagnosticate cu acnee rozacee, chiar dacă nu prezintă nişte manifestări supărătoare, este bine să facă şi un control oftalmologic.
Simptomele caracteristice sunt: senzaţia de ochi uscat sau de corp străin, arsură oculară, mâncărime, vedere înceţoşată, înroşirea ochiului şi a pleoapelor.

DEPISTARE PRECOCE
Prevenirea constă în depistarea precoce şi evitarea factorilor care declanşează vasodilataţie, care sunt caracteristici fiecărui bolnav, îngrijirea şi protejarea pielii. Fiind o afecţiune cronică, tratamentul trebuie urmat cu răbdare şi chiar în cazurile de ameliorare trebuie respectată o schemă de tratament.