Muşcătura de căpuşă

Sîntem uneori fascinaţi de poveştile şi filmele cu vampiri malefici, fără să luăm în consideraţie că, din păcate, aproape zilnic sîntem victimele unor creaturi minuscule, ce preferă să se hrănească cu sîngele nostru: ţînţari, purici, păduchi, căpuşe etc. În afară de durerea şi disconfortul produs, aceste insecte pot transmite uneori boli periculoase.

Sîntem uneori fascinaţi de poveştile şi filmele cu vampiri malefici, fără să luăm în consideraţie că, din păcate, aproape zilnic sîntem victimele unor creaturi minuscule, ce preferă să se hrănească cu sîngele nostru: ţînţari, purici, păduchi, căpuşe etc. În afară de durerea şi disconfortul produs, aceste insecte pot transmite uneori boli periculoase.

Căpuşa, de exemplu, este o adevărată bombă biologică, ea transportînd bacterii, virusuri, paraziţi care sînt agenţii unor maladii extrem de grave: boala Lyme (borelioza), meningo-encefalita virală, babesioza, tularemia, rickettsioze etc. Ne vom referi în continuare la bolile care au fost identificate mai frecvent în România în ultimii ani, şi anume boala Lyme şi meningo-encefalita transmisă de căpuşă.

Simptome

Căpuşa este activă în perioadele calde şi umede, primăvara, vara şi la începutul toamnei. Ea aşteaptă în zonele cu iarbă înaltă, pe frunze, în păduri sau pajişti să găsească o nouă victimă, de care poate rămîne agăţată hrănindu-se chiar cîteva zile, timp în care îşi măreşte volumul de mai multe ori. Atunci cînd căpuşa rămîne ancorată mai multe zile, toxinele din saliva ei pot provoca reacţii locale şi sistemice: umflătură şi roşeaţă la nivelul muşcăturii, febră, slăbiciune musculară, chiar paralizie, care dispare însă la 24-36 de ore de la îndepărtarea căpuşei. Paralizia apare mai ales dacă muşcăturile sînt în zona capului sau în apropierea coloanei vertebrale.

Boala Lyme

Boala Lyme este o afecţiune polimorfă şi extrem de periculoasă, ale cărei manifestări pot apărea chiar şi după cîţiva ani de la muşcătură.

Ea începe cu simptome locale, apărute după cîteva zile, iniţial la nivelul muşcăturii – o zonă roşie, tumefiată, caldă, ce se extinde la periferie, putînd ajunge pînă la 30 de centimetri diametru. Pe măsură ce evoluează, capătă un aspect inelar, adică central se clarifică, în timp ce zona periferică e roşie-strălucitoare. Eritemele se întind pe mai multe zone ale corpului şi durează cîteva săptămîni.

Erupţia este însoţită de simptome generale: febră, frisoane, dureri musculare, oboseală, cefalee.

După cîteva săptămîni sau luni pot apărea simptome la nivelul articulaţiilor, care devin dureroase şi tumefiate, manifestările mutîndu-se de la o articulaţie la alta.

Dacă boala nu este tratată, după ani de evoluţie apar tulburări neurologice: afectare meningeală, paralizie facială, amorţeală şi slăbiciune la nivelul membrelor, tulburări de coordonare, pierderi de memorie, dificultăţi de concentrare, confuzie, tulburări de comportament etc., precum şi manifestări cardiovasculare (tulburări de ritm), afectare oculară, hepatită.

Diagnostic şi tratament

Diagnosticul se pune pe baza examenului de specialitate făcut de un medic infecţionist, completat cu examene de laborator pentru depistarea anticorpilor specifici. Trebuie menţionat că este necesar ca insecta să se hrănească agăţată de corpul uman minimum 48 de ore pentru a se produce boala.

Tratamentul se face cu antibiotice administrate pe cale orală sau intravenos, timp de două săptămîni. Acelaşi antibiotic în doză unică este folosit şi în profilaxia bolii, în cazul în care medicul consideră că e necesar. Boala Lyme nu dă imunitate, aşa că o persoană care a făcut boala se poate reinfecta.

Meningo-encefalita transmisă de căpuşă este o boală virală periculoasă ce evoluează în două faze. După o săptămînă de la înţepătură apar febra, oboseala, cefaleea, dureri musculare urmate de o perioadă asimptomatică, pentru ca după aceea să apară semnele de afectare meningo-cerebrală: cefalee puternică, vărsături, durere a cefei, somnolenţă, convulsii, stare confuzională. Nu există un tratament specific, dar există un vaccin care poate fi făcut de persoanele care lucrează sau locuiesc în zonele împădurite, unde sînt expuse la muşcături de căpuşă.

Recomandări

Nu trebuie să intrăm în panică: nu toate căpuşele sînt purtătoare de agenţi patogeni. Trebuie totuşi să tratăm muşcătura cu maximă seriozitate. Căpuşa trebuie îndepărtată cît mai rapid, dar dacă nu aveţi o manualitate bună este mai bine să vă prezentaţi la medic pentru a o putea extrage întreagă. În cazul în care nu puteţi face asta, trebuie să o apucaţi cu o pensetă, cît mai aproape de piele, în zona capului şi să o extrageţi ferm, fără să o traumatizaţi. Spălaţi apoi bine locul şi mergeţi la medic, care va stabili conduita ce se impune în continuare. Dacă petreceţi timp în aer liber, în pădure sau pe pajişti, îmbrăcaţi-vă în haine de culoare deschisă (pe care căpuşele sînt mai vizibile), cu mîneci lungi. Cămaşa trebuie băgată în pantaloni şi manşeta pantalonilor în şosete, pentru a limita accesul insectei. La sosirea acasă observaţi dacă dumneavoastră sau copiii aveţi vreo căpuşă pe piele.