Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Alergiile sunt un răspuns anormal, inadecvat al sistemului imunitar la o substanţă inofensivă, care la majoritatea oamenilor nu induce o astfel de reacţie.
Sistemul nostru imunitar este configurat să riposteze la atacurile unui "invadator", în special de natură infecţioasă, între altele prin producerea de imunoglobuline, de tip G, M , A sau D. În mod normal, în organism se mai secretă şi foarte mici cantităţi de IgE (anticorpii IgE sunt un tip de imunoglobuline produse de organismul uman, implicaţi în reacţiile alergice), care acţionează împotriva paraziţilor.
Unele persoane însă răspund prin sinteza de cantităţi mari de IgE la contactul cu substanţe banale, ca de exemplu: polen, veninul unor insecte, acarieni, mucegaiuri, anumite alimente sau medicamente, păr sau fragmente de piele ale unor animale etc. Răspunsul imun poate varia ca intensitate, de la reacţii minore la unele persistente sau severe, până la unele care pot periclita viaţa, periculosul şoc anafilactic. Se consideră că 20%-30% din populaţie suferă de alergii, unele manifeste altele nu, dar cam două treimi dintre ele fiind reprezentate de rinitele alergice.
RINITELE ALERGICE
Rinitele alergice pot fi perene, întâlnite tot timpul anului, în cazul celor care sunt alergici la praf, acarieni, păr de animale sau mucegaiuri sau pot apărea sezonier ca reacţie la polenuri. Polenul, element important în fertilizarea plantei, poate fi transportat de vânt sau insecte. Polenul speciilor împrăştiat de vânt este în mod special periculos, deoarece particulele sunt mici, uşoare, uscate şi pot ajunge astfel foarte uşor în organism.
Sezonul polenizării începe primăvara, dar nu se sfârşeşte în aceste luni, deoarece există plante care produc polen vara sau toamna. Mărimea florii nu este determinantă: florile mici produc particule mai mici şi mai uşoare de polen, deci mai uşor de transportat. Numărul de fragmente de polen este enorm: o floare de paltin, de pildă, produce 25.000 de astfel de particule, iar o inflorescenţă - 25 de milioane, o floare de castan poate avea 180.000 de particule, iar o inflorescenţă - 42 de milioane.
Primele polenuri sunt eliberate în atmosferă primăvara, de la sfârşitul lunii martie. Aceste polenuri aparţin unor pomi, arbori şi arbuşti, speciile cele mai alergene fiind reprezentate de: pin, mesteacăn, anin, alun, stejar, carpen, castan sălbatic, salcie, plop, platan, tei, ulm, arţar. Urmează apoi diferite graminee de cultură sau sălbatice, precum şi un număr mare de plante erbacee, astfel că producţia de polen, cu neplăcerile aferente pe care le implică, se întinde practic până toamna. Zilele uscate, calde sau cu vânt sunt mai periculoase, ca zilele ploioase, iar dimineaţa încărcătura de polen este semnificativ mai mare.
RISCUL
Odată aspirate, particulele de polen se leagă de imunoglobulinele E prezente în mucoasa nazală. Acestea se găsesc pe suprafaţa unor celule numite mastocite, care eliberează nişte substanţe numite mediatori (cel mai important este histamina) care determină efecte locale diverse: creşterea secreţiei glandelor mucoase, creşterea permeabilităţii vasculare, vasodilataţie, stimularea terminaţiilor nervoase.
Rezultatul: manifestările clinice evidente cum sunt secreţia nazală abundentă, congestia locală, strănutul, pruritul, roşeaţa. Aceste manifestări apar la scurt timp după expunere. Ochii, sinusurile, urechea medie, faringele pot fi şi ele afectate, dar mucoasa nazală este cea mai periclitată. Maladia are un clar determinism genetic, antecedentele familiale alergice fiind evidente.
Astfel, un copil are 15% şanse să facă rinită alergică dacă nu are nici un părinte bolnav, dar şansele cresc la 30% dacă unul dintre părinţi e alergic şi, respectiv, la 60% dacă ambii părinţi sunt alergici. Sexul masculin, vârstele mici, naşterea în lunile de primăvară, expunerea la fum de ţigară sau poluare în copilărie, infecţii respiratorii repetate la această vârstă constituie factori favorizanţi. De multe ori, rinita alergică este asociată cu astmul bronşic, cu polipii nazali sau cu dermatita atopică (un tip de eczemă).
DEBUTUL
Rinita alergică debutează în copilărie sau adolescenţă, 80% dintre cazuri apărând până la 20 de ani, vârsta cea mai frecventă fiind între 8-11 ani. Intensitatea simptomelor scade cu vârsta, afecţiunea poate chiar dispărea în câţiva ani, dar la fel de bine poate reapărea după câţiva ani, în timp ce în alte cazuri simptomele se manifestă susţinut chiar şi la 30, 40, 50 de ani.
Semnele de boală sunt: nas înfundat, secreţie nazală (rinoree) abundentă, clară, apoasă, strănut, tuse, prurit la nivelul nasului şi gâtului. Mai pot apărea senzaţia de presiune la nivelul sinusurilor, dureri ale feţei, prelingerea continuă de secreţii din nas în faringe, cefalee, scăderea acuităţii mirosului şi a gustului, oboseală, iritabilitate, insomnie.
La nivelul ochilor, se observă lăcrimare abundentă, edemul pleoapelor, mâncărime locală, uneori înroşirea ochilor şi mai ales la copii apariţia de cearcăne marcante. Simptomele apar, de obicei, bilateral; dacă există o predominantă unilaterală este vorba, probabil, de o obstrucţie locală (polip, deviaţie de sept, corp străin la copil).
COMPLICAŢII
Maladia se poate complica cu otita medie (mai ales la copii, manifestată prin dureri locale, febră, iritabilitate), sinuzita acută sau cronică, iar starea de oboseală indusă de boală, uneori, şi de medicamentele folosite, poate duce la scăderea performanţelor şcolare şi profesionale, alterând calitatea vieţii în general.
Fiind o afecţiune cronică, bolnavii recunosc simptomele, perioada aproximativă când debutează în fiecare an şi mijloacele de tratament. Nu ezitaţi, totuşi, să vă prezentaţi la medic dacă manifestările sunt severe; dacă nu mai cedează la medicamentele luate în mod obişnuit sau dacă aceste medicamente vă dau reacţii adverse; dacă suferiţi de afecţiuni ce se pot agrava în aceste circumstanţe (astm bronşic şi alte afecţiuni pulmonare, boli ORL, boli cardiovasculare etc.).
VIROZE SAU ALERGII?
Pentru că sezonul alergiilor urmează imediat după cel al virozelor, uneori bolnavii nu sunt siguri de natura simptomelor pe care le prezintă. În cazul virozelor respiratorii, boala debutează la câteva zile după contactul cu o persoană bolnavă, durează 3-7 zile, de multe ori există mai multe persoane afectate în aceeaşi familie sau loc de muncă şi, pe lângă manifestările amintite, apare o mică ascensiune febrilă sau senzaţie de frig, cefaleele sunt mai intense, asociindu-se cu dureri musculare şi articulare. Alergiile apar imediat după expunerea la alergen, durează mai mult timp (uneori zile, săptămâni, atâta vrame cât suntem expuşi la alergenul respectiv) şi nu se asociază cu febra, iar simptomele cedează la administrarea de antihistaminice.
ALERGIE ÎNCRUCIŞATĂ. Ca o curiozitate, există şi un tip de alergie încrucişată, în care, în perioada expunerii la polenul alergenic, există inclusiv o reacţie alergică la anumite fructe şi legume (cu apariţia de edem sau prurit la nivelul gurii), în timp ce în restul anului consumarea respectivului aliment nu are nici un fel de urmări neplăcute. O astfel de asociere apare între polenul arborilor şi măr, păr, piersic, kiwi, portocală, cireşe, morcov, ţelină, pătrunjel sau între graminee şi ţelină, cereale, cartof, pepene, seminţe de floarea soarelui.
REGULI DE PREVENIRE. Pentru prevenire evitaţi să ieşiţi şi să desfăşuraţi activităţi afară, dimineaţa, până la ora 10:00. Evitaţi, în special, zilele uscate sau cu vânt. Nu deschideţi geamul şi folosiţi aerul condiţionat în casă şi în maşină (dacă e posibil instalaţi un filtru special împotriva microparticulelor alergice) şi curăţaţi periodic, conform instrucţiunilor, aparatul de aer condiţionat.
Dacă sunteţi obligaţi să ieşiţi, acoperiţi nasul şi gura cu o mască (faceţi asta şi dacă trebuie să lucraţi în grădină) şi purtaţi ochelari mari. Nu lăsaţi lenjeria de pat sau cuverturile afară; nu puneţi hainele purtate afară în dormitor sau în dulap; faceţi duş când intraţi în casă, spălând şi părul care poate reţine alergeni. Dacă aveţi un animal nu îl lăsaţi în dormitor, deoarece şi în blana luni pot exista particule de polen. Aspiraţi mai des şi, de preferat, renunţaţi în această perioada la covoare. Evitaţi zonele poluate, fumul de ţigară şi mirosurile puternice, care vă pot înrăutăţi starea.
INVESTIGAŢII. Diagnosticul este pus, în general, de medicul de familie, în unele cazuri fiind necesare un consult la un medic specialist internist, imunolog sau alergolog, teste cutanate sau determinări sanguine (dozare a IgE totală sau specifică pentru anumiţi alergeni).
