Tomografia computerizată şi rezonanţa magnetică nucleară

Tomografia computerizată. Rezonanţa magnetică nucleară. Tehnici de investigaţii medicale eficiente, realizate cu o aparatură sofisticată, care au un mod particular de desfăşurare. Nu seamănă cu o investigaţie, ci cu o adevărată călătorie în timp. Iar această simplă alunecare, printr-un cadru, pare trecerea printr-o poartă dintre lumi.

RADIAŢIILE X
Într-adevăr, informaţiile sunt performante, practic imposibil de obţinut pe alte căi, procedeele sunt nedureroase şi neinvazive şi, din fericire, în ciuda preţului ridicat, au devenit accesibile şi în România. De fiecare dată, se începe însă prin evaluarea raportului beneficiu - risc, aceste investigaţii fiind practicate numai la indicaţia specialistului.

Conceptual, tomografia a apărut chiar la începutul secolului al XX-lea, la scurt timp după descoperirea şi folosirea radiaţiilor X. Materializarea acestei tehnici medicale s-a făcut însă mult mai târziu, în anii '70, fiind amânată până la dezvoltarea corespunzătoare a aparaturii electronice şi a softurilor. Descoperitorii ei - sir Godfrey Hounsfield în Marea Britanie şi Allan McLeod Cormack în SUA - au primit Premiul Nobel pentru medicină în 1979. Primul aparat de acest fel a fost utilizat în SUA, la celebra clinică Mayo. În prezent, numai în SUA sunt peste 7.000 de computere tomografe, care se apreciază că realizează peste 60 de milioane de examinări anual.

Tomografia computerizată se bazează, în principiu, pe efectul radiaţiilor X folosite şi la radiografiile obişnuite. O sursă care se roteşte în jurul corpului pacientului generează fascicule de radiaţii X, impulsurile fiind culese de detectori situaţi la extremitatea opusă sursei.

FASCICULE DE ELECTRONI
În aparatele moderne, sursa e imobilă trimiţând fascicule de electroni. Impulsurile captate sunt transformate în semnale electrice care ajung la un computer care le înregistrează şi le studiază. Fiecare ţesut absoarbe în mod diferit radiaţiile X generând nuanţe diferite. Metoda permite înregistrarea unor diferenţe chiar între structuri cu densitate apropiată (sub 1%). Pe de altă parte, tomografia realizează secţiuni foarte subţiri, de aproximativ 0,5 mm, în diverse unghiuri şi planuri, fără ca imaginile să se suprapună, evidenţiind simultan oase, ţesuturi moi, vase de sânge.

Imaginile succesive, stocate în memoria computerului şi analizate după modele matematice, permit crearea unor reprezentări tridimensionale.

Astfel, sunt determinate dimensiunile organelor, structura lor, existenţa unor procese patologice (tumori, infecţii sau inflamaţii, leziuni traumatice, tulburări de vascularizare. De exemplu, la nivelul capului se pot determina prezenţa şi gravitatea de leziuni traumatice, malformaţii, anevrisme, tromboză sau hemoragie, tumori, hidrocefalie, traumatisme ale feţei, afecţiuni ale osului temporal sau ale sinusurilor.

La torace se evidenţiază modificări ale ţesutului pulmonar (emfizem, fibroză), infecţii, tumori, embolii ale vaselor pulmonare, dar şi starea vaselor mari din mediastin, existenţa de mase ganglionare, aspectul esofagului, anevrism sau disecţie de aortă. Angiografia pulmonară detectează emboliile pulmonare, în timp ce angiografia coronariană evidenţiază starea arterelor coronare. Această investigaţie este neinvazivă, tinzând să înlocuiască angiografia invazivă, prin cateterizare.

GRADUL DE IRADIERE
Dezavantajul constă în gradul ridicat de iradiere, iar valoarea sa e mai ales de excludere (când are o acurateţe de 93%), cele pozitive necesitând de multe ori şi o confirmare prin angiografie clasică.

La nivelul abdomenului se determină existenţa de chisturi, tumori, abcese, noduli limfatici, inflamaţii, leziuni traumatice etc. Este indicată, de exemplu, în dureri abdominale sau obstrucţii, pentru stabilirea unui diagnostic. Se vizualizează ficatul, pancreasul, splina, intestinele, sistemul urinar, artera aortă. Organele pelvine sunt mai puţin vizibile, pentru acestea recomandându-se rezonanţa magnetică nucleară.




Starea oaselor (traumatisme cu fracturi multiple) sau a articulaţiilor se poate face foarte eficient. Metoda este de mare acurateţe, mai ales în afecţiunile coloanei vertebrale (vertebre şi discuri intervertebrale), ale oaselor mici ale mâinii şi ale piciorului, care pot fi bine vizualizate. Se poate folosi şi pentru determinarea densităţii osoase în osteoporoză, dar rezultate mai bune în aceste cazuri se obţin prin osteodensitometrie DEXA.

Deşi tomografia computerizată este foarte eficientă, informaţiile obţinute trebuie apreciate faţă de riscurile aduse de expuneri la doze mari de radiaţii X, care pot produce cancer, chiar la câteva decenii după expunere, copiii fiind cei mai vulnerabili. Dacă, în viaţa obişnuită, expunerea este de 0,01 mSv pe zi, dacă o radiografie implică doze de
0,02-0,2 mSv, în tomografie se poate ajunge la 1,5-3-6 mSv, chiar la valori mai mari dacă este o tomografie cu explorarea concomitentă a mai multor zone. Angiograma, de exemplu, impune doze ridicate.

Astfel, dacă în unele ţări, tomografia reprezintă 7% din totalul examinărilor radiologice, ea însumează 47% din totalul radiaţiilor. Unele studii arată că această investigaţie adaugă un risc de 0,3% în apariţia cancerului (după alte cercetări chiar între 1% şi 2% ), în timp ce riscul decesului prin cancer este de 23%. De aceea, atunci când se pot obţine date prin alte metode, ele sunt preferate. În fapt, dacă e vorba despre o afecţiune cronică sau despre un cancer, în care se preconizează examinări repetate, se preferă examenul de rezonanţă magnetică nucleară.

Din această cauză există controverse privind oportunitatea folosirii tomografiei în screeningul pentru depistarea cancerului pulmonar, de colon, de sân sau a bolilor cardiovasculare. Este adevărat că aparatele de ultimă generaţie sunt mai rapide, necesitând o mai mică expunere în timp, softurile sunt mai performante. Totuşi, rezoluţia înaltă necesară pentru imagini din ce în ce mai clare implică folosirea unor doze mari de radiaţii. Adaptarea se face individual, ţinând cont de particularităţi şi de dozele anuale primite.

De aceea, nu trebuie să insistaţi asupra efectuării unei tomografii, dacă starea dumneavostră medicală nu o impune sau dacă informaţii asemănătoare se pot obţine şi prin alte metode. În orice caz, examinarea este contraindicată femeilor gravide.

FĂRĂ METALE
Dacă sunteţi planificat pentru o tomografie, nu trebuie să mâncaţi sau să beţi cu câteva ore înainte de examinare. Scoateţi obiectele metalice (bijuterii, ochelari, proteze dentare sau auditive) şi anunţaţi înainte dacă aţi folosit preparate cu bariu sau bismut în ultimele zile, acestea putând influenţa vizualizarea imaginii. Veţi sta întins pe o masă, de obicei pe spate, dar posibil şi în altă poziţie pe care medicul o va indica.

Masa înaintează spre interiorul aparatului, care este deschis, ridicând mai puţine probleme celor claustrofobi. Computerul şi personalul medical se vor afla în altă cameră. Personalul medical comunică cu pacientul. Trebuie să staţi perfect nemişcat, fiindcă orice mişcare poate perturba imaginea generată. Printr-un circuit interior vi se va transmite când puteţi să respiraţi şi când nu aveţi voie să o faceţi. Pacienţii cu probleme respiratorii, dureri cronice sau suferinzii de claustrofobie vor trebui să suporte cu răbdare desfăşurarea investigaţiei.

SUBSTANŢA DE CONTRAST
Deseori, e necesară administrarea unei substanţe de contrast, pentru o mai bună vizualizare, care se poate bea sau administra intravenos sau intrarectal. Uneori, substanţele iodate pot produce reacţii alergice sau pot genera complicaţii pacienţilor cu insuficienţă renală. De aceea, anuntaţi medicul dacă suferiţi de alergii, astm, diabet zaharat, boli renale cronice, afecţiuni ale tiroidei. Preventiv, în zilele premergătoare investigaţiei, hidrataţi-vă bine pentru a asigura un volum sangvin adecvat.

Dacă, după administrare, prezentaţi prurit, erupţii, ameţeală, anunţaţi imediat personalul medical. Mamele care alăptează trebuie să evite alăptarea 36-48 de ore după administrarea substanţei de contrast. Examinarea va dura 30 de minute până la una-două ore, în funcţie de complexitatea ei. În cazul copiilor, se admite prezenţa unui însoţitor pe parcursul examinării, cu condiţia purtării unui echipament de protecţie.

Copiii mici trebuie uneori sedaţi pe durata examinării. După examinare puteţi relua activităţile obişnuite. Rezultatele vor fi obţinute după câteva zile.

LIPSA DE NOCIVITATE
Rezonanţa magnetică nucleară are ca principiu realizarea unui câmp magnetic care aliniază nucleii atomilor de hidrogen din apa conţinută în ţesuturi. Ulterior, unde radio de o anumită frecvenţă sunt trimise asupra organelor, provocând trecerea nucleilor într-o stare energetică superioară. Ei revin apoi la starea iniţială de echilibru, emiţând un câmp magnetic rotativ, detectabil, care este convertit în imagine de un computer. Descoperitorii fenomenului au fost americanii Felix Bloch şi Edward Purcell, care au primit Premiul Nobel pentru Fizică în 1952. Primele aparate au început să funcţioneze în SUA la începutul anilor '80.




Prima constatare este cea a investigaţiei care nu foloseşte radiaţii X. Deşi s-au făcut studii asupra influenţei câmpurilor magnetice înalte asupra organismului uman, nu au fost evidenţiate rezultate periculoase în aplicarea lor în rezonanţa magnetică. Investigaţia permite realizarea unui contrast mai bun şi obţinerea mai multor planuri (lucru pe care tomografele l-au reuşit mai târziu). Este deosebit de eficient pe ţesuturile moi, fiind investigaţia de elecţie pentru creier, aparatul cardiovascular şi structurile musculo-articulare.

La nivelul creierului, este indicat în diagnosticarea cazurilor de cefalee inexplicabilă, convulsii, ameţeală, traumatisme, tulburări de vedere şi de auz, precum şi în accidente vasculare, boli ale hipofizei, în scleroza multiplă, tumori, demenţă şi ori de câte ori rezultatele tomografiei sunt suspecte sau neconcludente.

La nivelul cordului, indică dimensiunile şi grosimea pereţilor, leziunile produse prin afecţiuni cardiovasculare şi infarct miocardic, apreciază starea vaselor coronare, dar şi a vaselor mari de la nivelul gâtului, al creierului, al aortei abdominale sau toracice.

La nivelul extremităţilor, arată starea articulaţiilor, a musculaturii, a tendoanelor, a ligamentelor, a cartilagiilor, evidenţiind tumori, infecţii, traumatisme. Este foarte eficientă asupra organelor şi vaselor toracice şi abdominale (ficat, vezică şi căi biliare, rinichi, splină, pancreas, glande suprarenale) şi mai ales pelvine (uter, ovare, prostată, testicule). Căile biliare pot fi vizualizate chiar fără substanţa de contrast. Poate fi folosită fără probleme în supravegherea sânului şi a evoluţiei implanturilor mamare.

COSTURI MAI MARI
Dezavantajele sunt costurile mai mari, numărul mic de unităţi în care se poate efectua, dar mai ales particularităţile de execuţie, deoarece fragmentele metalice nu sunt tolerate şi pot deveni chiar periculoase în timpul examinarii. Astfel, persoanele cu defibrilator, pacemaker, implanturi cohleare, agrafe metalice pentru tratarea anevrismelor etc. nu o pot folosi. Trebuie semnalată medicului şi prezenţa valvelor cardiace artificiale, a pompelor de medicamente, a dispozitivelor de stimulare a nervilor, a protezelor sau membrelor artificiale.

Dacă se suspectează existenţa unor corpi străini metalici, înainte de examinare aceştia trebuie depistaţi printr-o radiografie. Deşi investigaţia nu e teratogenă, câmpul magnetic poate fi deranjant pentru făt, de aceea e de preferat amânarea investigaţiei la gravide. Materialele ortopedice sunt în general tolerate, prima examinare putând fi făcută la aproximativ şase săptămâni după operaţie. Investigaţia este indicată şi copiilor, cei mici trebuind, uneori, să fie sedaţi în timpul examinării.

O MASĂ ÎNTR-UN CILINDRU
Examinarea durează mai puţin ca tomografia: 15-30 sau 45-60 de minute. În general, nu există interdicţii în ceea ce priveşte mâncarea şi băutura. Veţi sta întins pe o masă care înaintează într-un cilindru. Acesta are dimensiuni mai mari faţă de tomograf şi poate produce claustrofobie. De asemenea, este mai zgomotos decât tomograful. Înainte de examinare, scoateţi bijuteriile, ceasul, cărţile de credit, protezele auditive şi dentare, ochelarii, obiectele de body piercing, îmbrăcămintea cu fermoare sau alte accesorii metalice.

Imaginile produse sunt foarte sensibile la mişcare, de aceea trebuie să staţi liniştit şi să respiraţi numai când sunteţi anunţat. În zonele de tatuaje se poate produce o încălzire, pentru că, de multe ori, vopselele conţin fier. Rezultatele vor fi gata după câteva zile.

RECOMANDĂRI
Uneori, la rezonanţa magnetică nucleară este necesară folosirea unei substanţe de contrast, care e diferită de cea folosită în tomografie, ridicând rar probleme alergice. Totuşi, persoanele cu suferinţe hepatice şi renale trebuie să anunţe medicul. Femeile care alăptează trebuie să renunţe la acest lucru timp de 36-48 de ore după investigaţie.