Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Încă de la naşterea copilului, prima zi de şcoală este o minunată, dar încă îndepărtată aspiraţie. În timp, prima zi de şcoală va deveni realitate şi, apoi, inerent o frumoasă şi perenă amintire. Probabil că viitorul şcolar nu înţelege exact importanţa evenimentului, dar percepe ceva din emoţia şi preocupările celor mari: cumpărarea uniformei şi a rechizitelor, peripeţiile înscrierii, reamenajarea camerei.
Este bine ca el să ia parte la toată această efervescenţă, să îşi exprime opţiunile şi mai ales să fie informat asupra etapei hotărâtoare ce va urma.Pregătirea pentru şcoală nu este completă fără o vizită la medic. Ea este importantă, dar nu ar trebui să constituie în sine un eveniment, căci fireşte până la această vârstă prezenţele la medicul de familie trebuie să fie suficient de dese, periodice, astfel încât copilul să le accepte cu relaxare: mai ales ca medicul să cunoască starea sănătăţii copilului, situaţia sa epidemiologică sau familială.
ÎNĂLŢIMEA, GREUTATEA...
Examenul general începe cu măsurarea şi cântărirea copilului, cifrele obţinute fiind comparate cu cele normale pentru vârsta lui. În general, la vârsta de 6 ani greutatea este între 18 şi 20 kg şi înălţimea de 115-116 cm. La 7 ani, înălţimea este, de regulă, de 122 cm şi greutatea de 21-23 kg. Apoi, se determină temperatura corporală, se examinează aspectul pielii copilului, coloraţia, gradul de paloare sau icter, existenţa unor erupţii, a unor infecţii bacteriene ori micotice, prezenţa de aluniţe (numărul, localizarea, aspectul lor), depistarea unor măsele ganglionare, prezenţa unor eventuale hernii inghinale sau ombilicale şi, la băieţi, poziţionarea testiculelor în scrot.
Ascultarea toracică va oferi informaţii despre sănătatea inimii (ritmul şi frecvenţa cardiacă, depistarea unor sufluri) şi a plămânilor. În general, la această vârstă frecvenţa cardiacă este 80-100 pe minut, iar tensiunea arterială de 100 (115) / 56 (65) mm Hg, frecvenţa respiratorie fiind de 20-30 pe minut.
ABDOMENUL, APARATUL RESPIRATOR, COLOANA VERTEBRALĂ....
Medicul va examina cavitatea bucală a copilului, abdomenul, dimensiunile ficatului şi ale splinei şi va discuta cu părinţii despre apetitul acestuia, existenţa unor dureri sau crampe, regularitatea şi aspectul scaunului. De asemenea, va controla faringele, nasul, urechile, care pot fi sediul unor formaţiuni adenoide sau centrul unor focare de infecţii, ce pot produce complicaţii în viitor.
De asemenea, va testa elementar auzul copilului. O altă problemă urmărită este sănătatea membrelor şi a articulaţiilor, prezenţa unor eventuale semne de rahitism. Mai ales, coloana vertebrală poate fi sediul unor deformări sau al unor deviaţii nu întotdeauna foarte evidente (cifoza, scolioza), dar care pot influenţa în timp dezvoltarea toracelui şi a unor organe.
Citește pe Antena3.ro
OCHII, SOMNUL, TULBURĂRI DE MEMORIE...
Sănătatea ochilor devine din ce în ce mai importantă la această vârstă. Deja mulţi copii irosesc îngrijorător de mult timp la televizor şi la calculator. Există şi vicii de refracţie pe care copilul nu are destulă experienţă pentru a le semnala, misiunea aceasta revenind părinţilor, care pot sesiza anumite posturi sau reacţii ale copilului. De exemplu: dacă stă prea aproape de televizor sau apropie cărţile sau obiectele de ochi, împinge capul înainte sau îl înclină, închide un ochi când priveşte, este încordat când desfăşoară unele activităţi minuţioase sau le evită (puzzle, decupaj, colorare), manifestă nervozitate sau dureri de cap după efectuarea lor.
Medicul de familie vă va îndruma în legătură cu necesitatea unui examen oftalmologic. De asemenea, discutaţi cu medicul dacă aveţi anumite îngrijorări legate de evoluţia copilului: tulburări de apetit sau de somn, enurezis (urinarea involuntară în timpul somnului), rezistenţa scăzută la infecţii. Un rol important revine părinţilor dacă sesizează unele tulburări de comportament: de exemplu, copilul este neatent sau agitat şi suspicionaţi ADHD, dacă prezintă tulburări de memorie, învăţare sau limbaj (pronunţarea dificilă sau inadecvată a sunetelor, repetarea unor silabe etc.).
În aceste situaţii, este necesară opinia specializată a unui logoped sau a unui psihiatru. Dacă până la această vârstă, vaccinarea a fost responsabilitatea medicului de familie, acest proces va fi continuat la şcoală, în cadrul campaniilor naţionale. Informaţi-vă în detaliu asupra vaccinărilor efectuate şi luaţi o adeverinţă pentru şcoală cu toate vaccinurile obligatorii sau suplimentare făcute copilului, cu date precise, tipuri şi eventuale efecte adverse prezentate.
Dacă suferă de boli cronice şi urmează un tratament permanent (diabet zaharat, alergii, astm bronşic, epilepsie, boli cardiace congenitale etc.), discutaţi cu medicul de familie modificările care se impun şi preveniţi în acest sens învăţătoarea şi personalul medical de la şcoală despre aceste aspecte. Totodată, dacă se intenţionează ca şcolarul să practice un anumit sport, examenul va fi mai amănunţit, mai ales în ceea ce priveşte cordul, plămânii, musculatura şi articulaţiile (tonus, forţă, flexibilitate).
De asemenea, medicul va discuta despre eventuale traumatisme anterioare, despre simptome la efort (dificultăţi de respiraţie, dureri toracice, leşin), despre existenţa unor boli cronice sau morţi subite în familie. Pe baza acestor informaţii, medicul va decide asupra efectuării unei EKG (electrocardiogramă). În funcţie de rezultatele examenului fizic, medicul de familie vă poate trimite pentru o consultaţie la un medic specialist (oftalmologie, ORL, ortopedie, neuropsihiatrie etc.) sau vă poate indica efectuarea unor analize de laborator, eventual, a unui tratament medicamentos sau administrarea de vitamine ori de suplimente.
LA DENTIST
Este important controlul stomatologic, pentru observarea evoluţiei dinţilor conform vârstei, a poziţiei lor corecte şi a existenţei eventualelor carii, ce pot deveni izvor de suferinţe ulterioare (dureri, infecţii, tulburări digestive etc.). Adaptarea pentru şcoală trebuie iniţiată cu mai mult timp înainte. Depăşind programul lejer de vară, obişnuiţi copilul să respecte orele de somn, el având nevoie la această vârstă de zece ore de somn.
Determinaţi-l să meargă la culcare imediat după ora 21:00 şi asiguraţi-i o oră de odihnă după masa de prânz. Părinţii vor face în aşa fel încât să rezerve timpul necesar pentru un mic dejun hrănitor şi sănătos, cu cereale, produse lactate, fructe, miere, ouă proaspte, respectând şi preferinţele copilului. Discutaţi cu el despre măsurile de siguranţă care trebuie adoptate pe stradă, în mijloacele de transport, în clasă sau în curtea şcolii, despre relaţiile pe care trebuie să le aibă cu ceilalţi copii şi atitudinea faţă de persoane necunoscute.
PROGRAMUL ZILNIC
Dezbateţi şi programul zilnic ce se impune după începerea şcolii: orarul de lecţii, de joacă sau de activităţi sportive. Colectivităţile de copii sunt un rezervor imens de infecţii (respiratorii, oculare, digestive, tegumentare) virale, bacteriene sau fungice, de aceea insistaţi asupra respectării regulilor elementare de igienă: spălarea repetată a mâinilor, mai ales după folosirea toaletei sau înainte de gustare, evitarea ducerii mâinii sau a obiectelor la gură, renunţarea la obiceiul frecării ochilor, interzicerea folosirii în comun a obiectelor de igienă personală, evitarea contactului direct cu persoane bolnave.
Este bine ca şcolarul să aibă la el pachetul cu batiste de hârtie şi o sticluţă cu gel destinat curăţării mâinilor (special pentru copii) pe care să îl folosească în fiecare pauză. Obişnuiţi copilul să folosească batista de hârtie întotdeauna când tuşeşte sau strănută şi să o arunce după utilizare.
... şi mai ales nu intraţi în panică! Cu fiecare an toate aceste activităţi vor deveni obişnuinţă, rutină, iar dumneavoastră veţi fi mai sigur şi mai experimentat ca părinte şi ca educator. Numai emoţia va fi mereu aceeaşi!
POVARĂ
Asiguraţi-vă că uniforma, hainele de şcoală şi încălţămintea sunt potrivite copilului, din materiale de calitate şi adecvate vremii. Ghiozdanul şi mai ales conţinutul acestuia trebuie să fie adecvate vârstei, deoarece greutatea suplimentară, chiar dacă nu va produce deformări ale coloanei, aşa cum se tem unii părinţi, va determina dureri la nivelul spatelui, umerilor, gâtului sau căderi, cu traumatismele aferente. De asemenea, rechizitele trebuie alese astfel încât să nu reprezinte un pericol, evitând obiecte ascuţite, cu dimensiuni nepotrivite, nesigure sau care pot conţine substanţe toxice.
