Carenţa de fier

Liana Tauberg, doctor în medicină, medic specialist pediatru la Spitalul Universitar de Urgenţă Elias din Bucureşti, detaliază simptomele carenţei de fier, dar şi modul în care aceasta poate fi îndepărtată.

Carenţa de fier, sau anemia feriprivă, este cauzată de lipsa fierului din organism. Fără fier, organismul nu poate produce hemoglobină, substanţa care se află în eritrocitele (globulele roşii) care transportă oxigenul de la plămâni la toate celulele corpului.

Această carenţă de fier se întâlneşte în special la bebeluşii născuţi prematur (fierul se stabilizează în ultimele luni de sarcină), la dismaturi (copii născuţi la termen, dar cu o greutate mică), la copiii aduşi pe lume de mame care au ele însele deficit de fier.

De asemenea, fierul se poate pierde prin hemoragii. O cantitate mare din acest mineral trebuie să se găsească în alimentele pe care le dăm copiilor. Medicul Liana Tauberg spune că este obligatoriu să se descopere carenţele de fier până la vârsta de 2 ani, deoarece ele pot crea tulburări de inteligenţă ce nu se mai pot remedia.

SIMPTOME VIZIBILE
În condiţiile carenţei profunde de fier, aceasta poate transmite câteva semnale, printre care: anemie, slăbiciune, respiraţie greoaie, căderea părului, unghii friabile, buze crăpate, irascibilitate. Un alt mod de a vă da seama că micuţul are lipsă de fier în organism este tendinţa de "a mânca" obiecte neobişnuite: cuie, var de pe pereţi, chei etc. Copiii cu deficit de fier pot fi iritabili şi neatenţi, având perioade în care nu se pot concentra. O dată cu tratarea deficitului de fier, aceste probleme dispar.

NU TRATAŢI SINGURI COPILUL!
Important! Chiar dacă suspectaţi că micuţul dumneavoastră ar putea să aibă un nivel insuficient de fier în organism, nu-l trataţi singuri! Este obligatoriu să mergeţi cu el la medic, deoarece doar acesta poate stabili un diagnostic corect. Mai mult chiar, se vor repeta analizele după 7-8 zile de la începerea tratamentului cu fier, pentru a fi siguri de rezultate.

Dacă părinţii dau copiilor fier, nu este exclus ca ei să le facă mai mult rău. "Nu vă grăbiţi să daţi copilului fier dacă îl vedeţi mai palid, pentru că nu orice anemie se tratează cu fier", avertizează doctorul Tauberg. "Există riscul ca fierul să se supraîncarce în rinichi sau în ficat şi să afecteze şi mai rău sănătatea copilului. De asemenea, dacă, din greşeală, un copil cu o infecţie este tratat cu fier, nu facem altceva decât să hrănim microbii".

Un alt motiv pentru care nu trebuie administrate medicamente cu fier fără avizul medicului este că acest tratament poate întârzia sau chiar bloca un diagnostic corect.

Trebuie evitată intoxicarea cu fier, deoarece aceasta poate fi letală. De aceea, orice medicamente care conţin fier, vitaminele recomandate femeilor însărcinate, care, în general, conţin fier, să fie păstrate în locuri la care un copil nu are acces.

Dacă un copil a înghiţit siropuri sau alte medicamente cu fier, trebuie dus de urgenţă la medic, deoarece riscul este foarte mare. El acuză dureri abdominale mari şi vomită un lichid maroniu.

SURSE DE FIER
Cea mai uşoară metodă de a introduce fier în organism sunt alimentele ce conţin acest element. Printre acestea se numără carnea, în special cea roşie, algele verzi, gălbenuşul. Lactatele conţin o cantitate foarte redusă de fier, însă în cazul celor acidulate, din cauza fermentaţiei, fierul devine mai rapid asimilabil. Fier se mai găseşte în alimentele suplimentate cu acest mineral - anumite formule de lapte pentru bebeluşi, unele făinoase, chiar şi unele sortimente de pâine.

Considerat mult timp cea mai importantă sursă de fier, de fapt spanacul nu conţine decât o cantitate foarte redusă din acest mineral. De aceea, consumul constant de spanac nu asigură necesarul de fier pentru buna funcţionare a organismului. O rezervă importantă de fier au caisele uscate, spre deosebire de alte produse vegetale, în care fierul este puţin şi dificil de asimilat.

Ştiaţi că
n) Nu se administrează fier persoanelor care au o infecţie bacteriană, nici celor care au parazitoze intestinale. Paraziţii fie consumă ei înşişi fierul, fie, unii dintre ei, determină mici hemoragii, pentru că se fixează în intestin, lezând mucoasele. De aceea, întâi trebuie tratată parazitoza şi apoi se administrează fier;

n) Nu se administrează fier decât sub supraveghere medicală pacienţilor cu anemii hemolitice (talasemie, sicklemie, sferocitoză);

n) Fierul este iritant pentru mucoasele digestive, în special în caz de leziuni preexistente (ulcer, diaree);

n) Preparatele ce conţin fier se absorb optim pe stomacul gol (în caz de intoleranţă digestivă, ele trebuie administrate după mese, evitându-se excesul de fibre alimentare şi de lactate).