Tulburările de apetit

Numeroşi factori psihologici sau organici pot perturba echilibrul fiziologic al comportamentului alimentar, traducându-se clinic prin anorexie (lipsa poftei de mâncare) sau polifagie (creşterea acesteia).

Lipsa poftei de mâncare
Anorexia... un simptom care îi afectează pe copii, dar şi pe femei. Pentru mame, pofta de mâncare echivalează cu o bună stare de sănătate şi, deşi empirică, această constatare este corectă. La copii, aproape toate afecţiunile, indiferent de etiologie, debutează prin anorexie, iar revenirea poftei de mâncare este primul semn de însănătoşire. Tocmai prin frecvenţa şi nespecificitatea sa, diagnosticul este dificil de pus. Uneori, anorexia este legată de factori psihologici sau ambientali: o situaţie tensionată, conflictuală în familie, o relaţie dificilă cu părinţii, nervozitatea celor din jur ce se răsfrânge asupra copilului, care devine timorat, anxios. Sau de unele greşeli alimentare: mâncăruri prea reci, prea fierbinţi sau prost preparate, gustările dese între mese, încercările de a forţa copilul să mănânce, absenţa unui orar riguros al meselor sau, din contră, unul prea rigid, lipsa de tact şi de răbdare a părinţilor sau tentativele de a hrăni copilul când el se joacă sau are alte preocupări. La copilul mic, care nu se poate exprima, dar şi la copilul mai mare, primele cauze ce trebuie luate în considerare sunt: febra, durerile (indiferent de localizare) sau dificultăţile respiratorii. În timpul erupţiei dentare sau în anotimpul cald, copilul mănâncă vizibil mai puţin, dar este un fenomen temporar. Maladiile infecţioase prezintă aproape întotdeauna acest simptom: de la simple rinofaringite, faringo-amigdalite, adenoidite, otite însoţite de dureri la înghiţire până la pneumonie, bronşită, tuberculoză, boli eruptive, meningită sau infecţii urinare. Afecţiunile digestive (gastritele, ulcerele, gastroenteritele, hepatitele acute sau cronice, boala celiacă) produc şi ele anorexie prin diverse mecanisme. Bolile respiratorii (astmul bronşic) sau cele cardiace (malformaţii ale inimii, endocardite, pericardite, miocardite, insuficienţă cardiacă) sau bolile ce evoluează cu insuficienţă renală cronică pot genera acelaşi simptom. Tot în această categorie sunt şi bolile endocrine (insuficienţa suprarenală, hipotiroidismul), anemiile de diverse cauze, cancerele cu diverse localizări, leucemiile sau afecţiunile degenerative cerebrale. În fine, unele medicamente, cum sunt cele chimio şi radioterapice, unele antitusive sau vasoconstrictoare (cum este, de pildă, efedrina, din numeroase produse folosite în tratarea rinoreei şi congestiei nazale din viroze respiratorii sau sinuzite), unele antibiotice prezintă acest efect advers, ca şi dezechilibrele minerale sau vitaminice din organism (deficit de fier, zinc, un nivel crescut de calciu, vitamina A sau D).

O menţiune specială se impune în cazul anorexiei nervoase, o afecţiune ce apare mai ales în cazul adolescentelor, care îşi autoimpun un regim drastic de slăbire. Anorexia atinge forme maxime când se asociază cu exerciţii fizice extenuante, astfel încât greutatea corporală scade cu peste 10%, uneori 20%-30% faţă de valorile normale, însoţindu-se de diverse simptome: anemie, amenoree, căderea părului sau dinţilor şi, în timp, cu grave complicaţii organice. În unele dintre aceste cazuri, anorexia este acompaniată de bulimie (consumarea de mari cantităţi de hrană, urmată de vărsături autoprovocate).

Apetit exagerat
Cel puţin în stadiile iniţiale sau la vârste mici, polifagia (apetitul exagerat) nu stârneşte aceeaşi  îngrijorare mamelor, care văd în asta un semn de sănătate. Ei bine, nu este întotdeauna aşa. Uneori, simptomul are cauze psihoemoţionale (stări conflictuale, depresive) sau comportamentale (factori culturali, familiali). Perioada de creştere din adolescenţă, ca şi cea de convalescenţă, de obicei, după maladii infecţioase, se însoţeşte de o creştere a apetitului. Infecţiile parazitare, unele cazuri de ulcer, în care durerea pare să se calmeze mâncând, sau afecţiunile cu tulburări de absorbţie pot prezenta acelaşi simptom. Diabetul zaharat are ca manifestare principală polifagia, dar cu scădere în greutate, însoţită de poliurie (creşterea diurezei) şi polidipsie (sete exagerată). Un apetit mărit apare şi în hipertiroidism, în stările hipoglicemice sau în afecţiunile hipofizare, ca şi în maladiile cerebrale (tumori, traumatisme, sechele ale unor meningite sau encefalite) sau ca efect advers al unor medicamente (neuroleptice, antihistaminice, corticosteroizi, suplimente alimentare luate necontrolat).

Bulimia este un apetit exagerat, cu consumul rapid de mari cantităţi de alimente, urmat de vărsături autoprovocate şi poate apărea la adolescenţi, având de obicei cauze psihoemoţionale.

Diagnosticul tulburărilor de apetit implică, după caz, examene de sânge (hemoleucogramă, VSH, glicemie, teste hepatice sau renale), examen de scaun, dozări hormonale, diverse investigaţii imagistice. Tratamentul este eficient după depistarea etiologiei şi corectarea acesteia. Unele schimbări de comportament sunt de asemenea importante. În cazul anorexiei, se recomandă hrănirea copilului cu alimentele pe care le preferă, de mai multe ori pe zi, în cantităţi mici, într-o ambianţă liniştită şi plăcută, fără a-l forţa şi renunţând la lichide în timpul mesei (căci dau o senzaţie prematură de saţietate). La indicaţia medicului, se pot lua unele suplimente alimentare sau alte medicamente pentru creşterea apetitului.

COMPORTAMENTUL ALIMENTAR. Apetitul este dorinţa de a mânca. El nu se confundă cu simplul reflex de foame, ci implică plăcerea de a mânca, atracţia pentru gustul, mirosul alimentelor. El este influenţat de ambianţă şi de starea emoţională şi începe să se formeze din primul an de viaţă. Comportamentul alimentar este controlat de centri din creier localizaţi în hipotalamus, dar presupune un sistem digestiv integru, cu o motricitate şi secreţie (gastrică, intestinală, pancreatică şi biliară) normale.

SFATUL MEDICULUI
În cazul polifagiei, câteva măsuri relativ uşor de aplicat pot avea efecte pozitive: antrenarea copilului în activităţi interesante, care să îi scadă preocuparea pentru mâncare, practicarea sportului, evitarea gustărilor dese, a meselor abundente, a alimentelor concentrate şi procesate, a dulciurilor şi băuturilor carbogazoase. Este recomandat ca în alimentaţie să predomine: legumele proaspete, produsele lactate preparate tradiţional, carnea slabă şi cerealele.