S-a demonstrat că tratamentul cu interferon nu este motiv de spaimă, fiindcă acesta este produs chiar de celulele organismului când sunt infectate cu virus.
Acum se foloseşte interferonul peghilat, cel care are o acţiune prelungită şi se face doar o dată pe săptămână. Al doilea medicament este ribavirina. Ribavirina administrată singură nu are aceeaşi eficienţă ca atunci când se recomandă împreună cu interferonul. Ribavirină nu se prescrie celor cu boli de inimă sau accidente vascular-cerebrale şi nici anemicilor.
Care sunt contraindicaţiile interferonului? Medicamentul nu se recomandă celor cu depresii greu controlabile, cu epilepsie nestabilizată, cu afecţiuni ale tiroidei, celor cu boli autoimune. Este de evitat tratamentul bolnavilor care au puţine leucocite şi trombocite şi nici gravidele nu pot "beneficia" de interferon. Tratamentul cu interferon se face sub control, întrucât medicamentul poate da şi reacţii adverse.
La 5% din bolnavii cu virus C, în ziua injecţiei cu interferon, pot apărea ca reacţii secundare febra, durerile de cap şi de încheieturi, ca în cazul gripei. Uneori, interferonul duce la căderea părului, dar acesta se reface şi creşte la loc după un timp. Interferonul ca reacţie adversă produce şi depresie, anxietate, micşorând sensibil numărul trombocitelor din sânge. În 1% din cazuri interferonul aduce ca reacţii secundare nedorite atacuri de panică, gânduri de sinucidere, zgomote în urechi, chiar şi pierdere de auz. Când se instalează o anemie, se întâlnesc şi cazuri de infarct.
Terapia cu interferon şi ribavirină nu duce în 100% din cazuri la eradicarea virusului C. Persoanele aflate sub tratament trebuie să fie controlate după anumite perioade de timp la încărcătura cu virusuri şi la analiza de transaminaze. Există pacienţi care au transaminazele normale, dar în urma unor puncţii în ficat se găsesc leziuni hepatice care evoluează. Alte amănunte, în articolul următor.
Citește pe Antena3.ro