De multe ori, bolile sunt asimptomatice, debutând aparent brusc cu un incident major, de exemplu, infarct miocardic sau accident vascular cerebral.
Suntem obişnuiţi să asociem orice maladie în primul rând cu durerea. Există însă cazuri în care simptomele sunt atipice sau neconcordante cu diagnosticul sau stadiul bolii. Sunt şi situaţii în care durerea nu există, este uşoară, inconstantă sau necaracteristică. Dar şi alte manifestări se constituie în semnale de alarmă: dispnee (respiraţie dificilă, obositoare), palpitaţii, ameţeală, edeme (umflarea extremităţilor prin retenţie de apă) etc.
Cardiopatia ischemică este rezultatul scăderii irigaţiei muşchiului cardiac prin micşorarea calibrului arterelor coronare. Cel mai răspândit simptom este durerea, localizată în partea stângă a toracelui, pe o suprafaţă mare (dar alteori în umăr, braţ, gât), severă, descrisă ca o constricţie, ca o gheară, ca o presiune sau arsură, care durează câteva minute (dacă durează mai mult de o jumătate de oră, contactaţi urgent medicul).
În afară de durere, mai apar dispnee, palpitaţii, tahicardie (creşterea frecvenţei cardiace), slăbiciune, ameţeală. Aritmiile sunt modificări de ritm şi frecvenţă ale inimii ce implică diverse etiologii şi manifestări. În acest caz, apar palpitaţii, senzaţia unei pauze, unei bătăi lipsă, urmată de unele mai puternice, senzaţia că inima bate prea repede, prea încet sau neregulat. Mai sunt semnalate ameţeală, leşin, dispnee, durere toracică.
Valvulopatiile sunt afecţiuni ale valvelor, situate la orificiile compartimentelor inimii, asigurând curgerea fiziologică a sângelui într-o singură direcţie. Afectarea lor se manifestă prin dispnee la efort, chiar la desfăşurarea activităţilor cotidiene, dar şi stând întins în pat. Mai apar slăbiciune, ameţeală, palpitaţii, durere toracică la efort sau la frig.
Cardiomiopatiile sunt boli ale muşchiului cardiac care devine îngroşat şi nefuncţional. Se manifestă prin durere toracică la efort, după mese sau chiar în repaus, oboseală, leşin, palpitaţii.
Pericardita este inflamaţia pericardului, foiţa care acoperă inima la exterior, de cele mai multe ori de natură infecţioasă. Se manifestă prin durere intensă, situată însă în centrul toracelui, care creşte la respiraţie, tuse şi stând întins şi scade la aplecarea înainte. Mai apar ascensiuni febrile, tahicardie şi dispnee.
Când maladiile cardiace se agravează, apar semne de insuficienţă cardiacă: dispnee la eforturi mici sau chiar în repaus, tuse cu o expectoraţie albicioasă, edeme ale membrelor inferioare, aritmii, ameţeală, oboseală, slăbiciune.
În concluzie, nu există un simptom unic care să orienteze spre o suferinţă cardiacă. Uneori se asociază mai multe, fără a fi caracteristice sau dramatice.
Citește pe Antena3.ro