Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Tratamentul cu antibiotice ar putea fi o alternativă la intervenţia chirurgicală în caz de apendicită. Dar părerile specialiştilor sunt împărţite.
Până nu demult, apendicita era sinonimă cu bisturiul. Totuşi, în ultimul timp, tot mai mulţi specialişti par convinşi că tratamentul cu antibiotice ar putea să ia locul operaţiilor efectuate în aceste cazuri. Un recent studiu efectuat de specialiştii francezi, publicat săptămână trecută în The Lancet, oferă argumente noi în favoarea tratamentului cu antibiotice în apendicita fără complicaţii. Faptul că două treimi dintre pacienţi ar putea fi scutiţi de o operaţie chiar merită atenţia noastră, insistă Rodney Mason, chirurg şi profesor la Universitatea California într-un editorial cu titlul „Apendicita: chirurgia cea mai bună soluţie?”
Totuşi, mulţi chirurgi francezi şi din ţara noastră sunt reţinuţi, susţinând că, în continuare, apendicectomia (scoaterea apendicelui) rămâne tratamentul de referinţă. Frecventă la copii şi în creştere la adulţii peste 50 de ani, crizele de apendicită acută sunt însoţite, în mod obişnuit, de dureri în partea dreaptă, jos a abdomenului, de vărsături şi febră. În aceste cazuri, considerate tipice, diagnosticul este stabilit prin examenul clinic. Investigaţiile imagistice sunt necesare pentru diagnostic de certitudine. În anii ’80, în Franţa, anual, erau efectuate 300.000 de apendicectomii. În 2009, numărul acestora a scăzut la 90.000. Această scădere este explicată prin îmbunătăţirea diagnosticului cu ajutorul investigaţiilor imagistice.
Profesorul doctor Mircea Beuran, şeful Clinicii Chirurgie, Spitalul de Urgenţă Floreasca, spune că obiectivul iniţial este conservarea apendicelui. Deoarece acest organ face parte din lanţul ganglionar limfatic şi nu întâmplător este numit amigdala abdomenului. „Este ca o cazemată a tubului digestiv”. Dar în momentul în care a fost precizat un diagnostic corect, soluţia este operaţia. Totuşi, prof. dr Beuran reaminteşte că două treimi dintre apendicectomii nu sunt reale. În acest sens, prof. Beuran invocă un studiu efectuat în Suedia, care ajunge la concluzia că o treime sunt apendicite reale, o treime sunt afecţiuni ginecologice şi o treime sunt tulburări urinare. Adică, după ce s-au efectuat operaţii, suferinţa pacienţilor a persistat, demonstrând că în două treimi nu era necesară eliminarea apendicelui. În privinţa administrării de antibiotice, prof. Beuran spune că în cel mai bun caz „poate să o liniştească”. Operaţia este amânată, dar nu evitată.
„În plus, în condiţii de apendicită fără complicaţii este posibilă intervenţia laparoscopică şi chiar operaţia clasică este mai uşoară, iar starea biologică a pacientului permite refacerea mai rapidă. În schimb, o peritonită cu complicaţii prelungite la organele învecinate face şi operaţia, şi refacerea pacientului mai dificile. „Este o bombă” pe care nici un chirurg nu-şi permite să o trateze cu antibiotice. Profesorul Philippe Wind, şeful serviciului chirurgie la Spitalele Avicenne şi Jean-Verdier din Franţa, este de părere că antibioticele pot cu siguranţă să intre în tratamentul unor cazuri de apendicită, dar trebuie pus un diagnostic corect, să nu existe complicaţii.
Dar pentru a vorbi de o rezolvare a apendicitei cu antibiotice mai sunt necesare studii suplimentare este, de fapt, opinia majorităţii specialiştilor.
Citește pe Antena3.ro
