Calculii biliari: e mai uşor să-i previi!

Calculii biliari reprezintă cea mai frecventă afecţiune a vezicii şi căilor biliare, afectând circa 7% din populaţie. Însă,numai jumătate dintre aceştia prezintă manifestări clinice şi doar la un sfert dintre bolnavi acestea sunt persistente.

Lipsa simptomelor nu este neapărat de bun augur, deoarece evoluţia silenţioasă a bolii poate duce la complicaţii situate la nivel biliar (inflamaţie cronică, infecţie) sau pancreatic.

Există două tipuri principale de calculi: colesterolici (cei mai răspândiţi, reprezentând peste 80% din cazuri) şi pigmentari. Mecanismele patogene presupun fie o creştere a concentraţiei colesterolului biliar, fie o golire incompletă sau prea rară a vezicii biliare.

La ambele sexe, incidenţa creşte o dată cu înaintarea în vârstă, dar maladia este de trei ori mai frecventă la  femei decât la bărbaţi. Se apreciază că 20%-25% dintre femei sunt afectate, simptomatic sau nu, la asta contribuind, în primul rând, factorii hormonali (estrogenii  măresc concentraţia colesterolul biliar). Problemele se intensifică în sarcină (de obicei, ele dispar spontan după naştere), în  unele cazuri de administare de contraceptive orale sau de tratament de substituţie hormonală după menopauză.

De asemenea, există o serioasă determinare genetică,  evidentă în 30% din cazuri. Obezitatea joacă un rol nefast, chiar şi creşterile moderate în greutate favorizând riscul apariţiei calculilor. În aceste cazuri, ficatul produce cantităţi sporite de colesterol, care ajung în bilă. Valorile totale ale colesterolului din sânge nu sunt determinante. Un rol mai important pare să îl aibă nivelurile scăzute de HDL (colesterolul "bun") şi cele crescute de trigliceride.

Aparent paradoxal, dietele drastice de slăbire, cu aport redus de calorii şi lipide, cu rărirea meselor, cu scăderi de peste 1,3 kg pe săptămână sunt la fel de periculoa­se, pentru că produc staza biliară. Frecvenţa apariţiei calculilor ajunge la 12% în primele 8-16 săptămâni de regim. Riscuri şi mai mari apar atunci când se pierde peste 25% din greutatea corporală sau în chirurgia bariatrică (adresată obezi­tăţii).

Există afecţiuni (diabetul zaharat de tip II, unele anemii cronice, boala Crohn, ciroza hepatică) sau  medicamente (estrogeni, unele medicamente folosite în terapia cancerului de prostată, unele diuretice, hipolipeminante sau hipocolesterole­mian­te) ce se asociază mai frecvent cu acest risc.

Pentru prevenire, menţineţi o greutate corporală normală prin dietă şi exerciţiu fizic. Regimul de slăbire nu trebuie să fie sever şi trebuie obligatoriu supervizat de medic. Există medicamente care se pot administra preventiv la persoanele cu risc. Alimentaţia zilnică trebuie să fie bogată în fibre şi grăsimi nesaturate din uleiuri vegetale sau peşte, limitându-se aportul de grăsimi saturate (carne şi lactate grase, unt), cu o frecvenţă normală a meselor.