Cine repară maxilarul inferior?

Când un puşti se joacă în parc, se întâmplă ca un leagăn să-l pocnească în faţă şi să te ţii necaz. I se fracturează maxilarul de jos, numit mandibulă, şi se rupe şi articulaţia dintre mandibulă şi craniu.

Copilul nu mai poate deschide gura şi în timpul vindecării osul nou (calus) ocupă zona de mişcare a mandibulei. Şi ca pacostea să fie totală, în urma creşterii de os, se inhibă dezvoltarea mandibulei, astfel că trebuie şi o operaţie estetică să i se lungească partea de jos a figurii. Operaţia este grea, se îndepărtează blocul osos care a ocupat articulaţia maxilarului, se remodelează această articulaţie, se introduce piele şi o ţesătură specială. Cauzele care duc la fractura mandibulei, adică a maxilarului inferior, sunt: accidente rutiere, agresiuni cu violenţă, căderi, accidente de joacă sau sportive, scoaterea violentă a măselei de minte, dar şi chisturi care mănâncă osul. Se poate fractura fie osul în totalitate, fie se fracturează osul doar în zona alveolei unde se implantează dinţii care se extrag brutal. După ce a explicat toate acestea, prof. dr Alexandru Bucur, şeful Clinicii de chirurgie maxilo-buco-facială, spune că maxilarele se imobilizează prin legarea dinţilor unii de alţii. Se trece apoi la osteosinteză, adică se reduc, se pun oasele cap la cap. Rearanjarea capetelor oaselor e dublată de o fixare a lor cu plăcuţe şi şuruburi de titan. În perioada de reparare a fracturii mandibulei, pacienţii se vor alimenta printr-un tubuşor, fiindcă nu pot încă mânca mestecând.