Cum descoperim diabetul zaharat

Diabetul zaharat este intr-un fel paradigma societatii mo­derne, in care tehnologii din ce in ce mai costisitoare si mai sofisticate sunt folosite sa combata rezultatele abuzurilor, stresului, neglijentei asupra sanatatii unui numar din ce in ce mai mare de oameni, de la varste foarte tinere. Metode revolutionare de diagnostic si tratament sunt folosite pentru depistarea precoce, urmarirea evolutiei si descoperirea cat mai timpurie a complicatiilor si tratarea bolnavilor cu diabet.

Vestea cea buna este ca, depistata in stadiu de prediabet, boala poate fi stopata. Toate complicatiile grave, distrugatoare nu sunt inevitabile, chiar dupa zeci de ani de evolutie, in cazul unui diabet bine controlat. Vestea rea: diabetul ataca un numar din ce in ce mai mare de persoane, din toate tarile si continentele, la toate nivelurile sociale, chiar cele mai bogate si instruite, la varste din ce in ce mai tinere, uneori copii.

Reguli
Ce presupune diagnosticul de diabet? O viata traita cu atentie si moderatie, al carei stil sanatos trebuie sa se extinda la toate aspectele cotidiene, incepand cu cele mai banale. O buna colaborare cu medicul de familie, medicul specialist diabetolog, nutritionist si alti multi specialisti (cardiolog, neurolog, oftalmolog, chirurg, internist sau nefrolog) spre care diabeticii sunt indrumati, spre binele lor. Respectarea stricta a unui regim alimentar (care este parte a terapiei) si a tratamentului medicamentos.

Boala silentioasa
Diabetul este o boala initial saraca in simptome, dar bogata in complicatii. De aceea, se pune problema unui screening, adresat persoanelor cu risc. Acest lucru este mai mult valabil in cazul diabetului de tip II, care spre deosebire de cel de tip I poate evolua silentios foarte multi ani si care de fapt este intr-un formidabil trend ascendent.

Apoi este vorba de precizarea diagnosticului. Ulterior, exista teste si examinari zilnice, multianuale sau anuale, care urmaresc sa suprave­gheze evolutia bolii, starea generala de sanatate si sa surprinda aparitia complicatiilor. In fine, exista teste de finete, care urmaresc sa faca dife­renta intre cele doua forme de diabet, lucru care pare simplu, evident, dar nu este totdeauna asa.

Citește pe Antena3.ro

Blocaj la negocierile pentru Guvern. Surse: Nu s-au înțeles pe împărțirea ministerelor

Masurarea glicemiei
Fiecare dintre noi ar trebui sa isi determine glicemia la intervale periodice. De exemplu, intre 20 si 39 de ani cel putin o data la 3 ani, intre 40 si 49 de ani o data la 2 ani si peste 50 de ani anual. Persoanele care prezinta factori de risc, adica obezitate, inactivitate, niveluri crescute ale colesterolului in sange, cazuri de diabet in familie, femei care au avut diabet gestational, au nascut un fat mare sau sufera de sindromul de ovar polichistic, pacienti cu afectiuni cardiovasculare, trebuie sa repete analizele mai des, ori de cate ori medicul de famile o indica, in special dupa varsta de 45 de ani. In acest scop se recurge la diferite determinari.

Prima este glicemia pe nemancate, dupa cel putin 8 ore de post, ale carei valori normale se inscriu intre 70 si 100 mg/dL, in timp ce valorile intre 100 si 125 semnaleaza prediabetul, iar cele peste 126 mg/dL diabetul zaharat. Un rezultat de peste 126 mg/dL la doua teste consecutive este suficient pentru a diagnostica un diabet zaharat. Se mai poate face determinarea glicemiei in mod aleator, indiferent de ora ultimei mese, valorile suspecte fiind egale sau peste 200 mg/dL, dar este un test mai putin precis.

Testul de toleranta la glucoza
Pentru cei care au valori normale ale glicemiei pe nemancate, dar prezinta factori de risc sau au simptome de diabet, se recurge la testul de tole­ranta la glucoza. Testul oral de toleranta la glucoza consta in determinarea glicemiei de dimineata, dupa o perioada de post peste noapte, dupa care pacientului i se da sa bea o solutie concentrata de glucoza. Se fac apoi determinari ale glicemiei la anumite intervale, de obicei, la 2 ore. In mod normal, valorile masurate la 2 ore trebuie sa fie sub 140 mg/dL. Valorile intre 140 si 199 mg/dL semnaleaza prediabetul. Acest test se foloseste si in precizarea diagnosticului de diabet gestational, la gravidele cu risc crescut (care prezinta obezitate sau au cazuri de boala in familie: parinti, frati, copii). In cazul lor, glicemia se determina de trei ori, la un interval de 1 ora. Tot in diabetul gestational se mai poate face si testul glicemiei provocate.

De mai multe ori pe zi
In momentul in care s-a stabilit diagnosticul de diabet, pacientul trebuie sa respecte toate indicatiile medicului, intre care si determinarea glice­miei de mai multe ori pe zi, dupa o schema pe care o indica specialistul: inainte si dupa masa, inainte de culcare, dimineata la trezire si practic ori de cate ori bolnavul simte anumite manifes­ta­ri. Este vorba fie de dureri de cap, ameteli, urinari frec­ven­te, sete intensa, care pot semnala o glice­mie ri­di­cata, dar si de simptome care pot indica o hipo­gli­cemie, adica tremuraturi, transpiratii, stare de rau, slabiciune, pana la pierderea cu­nos­tintei. Hi­poglicemia intereseaza mai ales bolnavii care fac tratament cu insulina sau care primesc derivati de sulfoniluree. Daca hipogli­cemia nu este depistata si tratata rapid, bolnavul poate intra in coma.

LA OFTALMOLOG. O data pe an, diabeticul trebuie sa faca un examen oftalmologic complet, la un medic specialist (nu tehnician optometrist). Cu aceasta ocazie, medicul va dilata pupila si va examina fundul de ochi.
Se stie ca diabetul afecteaza vasele mici de la nivelul retinei, in stadiile avansate aparand vase noi, in cadrul retinopatiei proli­ferative, care este una dintre cauzele principale de orbire. Dar aceasta boala, depistata in timp util, se poate trata.

TIPURI. In ultima perioada se pune foarte mare accent pe precizarea tipului de diabet, I sau II, mai ales in cazul tinerilor si copiilor, pentru stabilirea unei cat mai adecvate strategii terapeutice. In acest scop se determina in sange valorile insulinei si peptidului C (care se formeaza in cursul transformarii proinsulinei in insulina). Daca acestea sunt mici, inseamna ca este vorba de un diabet de tip I. De asemenea, in diabetul de tip I apar diversi autoanticorpi: antiinsulina, anti GAD65 (care persista mai multa vreme) si anticelule pancreatice (IA2), care sunt prezenti in primele 6 luni de boala.

Valorile normale acceptate ale glicemiei in cazul diabeticului se inscriu intre 70 si 130 mg/dL pe nemancate. Daca acesta prezinta pentru mai multe zile la rand o glicemie matinala de peste 180 mg/dL sau doua determinari succesive cu peste 300 mg/dL sau o glicemie sub 70 mg/dL, el trebuie sa informeze imediat medicul, care va ajusta sche­ma terapeutica. Desi testele de masurare a glicemiei din deget aduc un beneficiu urias supravegherii bolnavului diabetic, la anumite intervale, medicul va va indica o determinare a glicemiei in laborator, din sangele venos, oricat de neplacut v-ar parea acest lucru.

Hemoglobina glicozilata
O alta analiza importanta pentru diabetic este determinarea hemoglobinei glicozilate A1c. Aceasta informeaza asupra fluctuatiilor glicemiei in ultimele 2-3 luni. Hematiile, globulele rosii, contin hemoglobina, care transporta oxigenul de la plaman spre tesuturi si bio­xidul de carbon, de la tesuturi spre plaman. In timp, molecule de glucoza din sange se leaga de hemoglobina. Cu cat glicemia este mai mare, cu atat hemoglobina glicozilata are valori mai ridicate. In mod normal, valorile Hb A1c sunt de 4%-5%.

In cazul unui diabet bine controlat, valorile se situeaza sub 7%, iar in cel dezechilibrat peste 7%. Aceasta analiza se face la un interval de 3-6 luni, dupa recomandarea medicului.
Un studiu in care s-au comparat doua grupuri de bolnavi, unul care isi controla strict glicemia si avea valorile Hb A1c de 7% si unul care avea valorile Hb A1c de 9%, a aratat ca primul grup avea cu 75% mai putine complicatii oculare determinate de diabet, cu 50% mai putine complicatii renale si cu 60% mai putine neuropatii.

Rinichii si hipertensiunea
Starea rinichiului trebuie de asemenea apreciata. O data pe an se determina valorile creatininei din sange si se face si o analiza de urina. Medicul va poate indica la un anumit interval determinarea albuminuriei, adica prezenta si valorile acestei proteine in urina. In mod normal, acestea sunt nesem­ni­ficative, astfel ca o albuminurie dozabila indica de­teriorarea functiei renale, fenomen de o mai mare gra­vitate in diabetul de tip I. De asemenea, atunci cand valorile glicemiei sunt foarte mari, peste 240 mg/dL apar in urina corpii cetonici. Ei pot fi determinati prin teste simple ale urinei, acasa. Daca sunt prezenti este important sa contactati imediat medicul.

De asemenea, bolnavul diabetic trebuie sa isi determine cat mai des tensiunea arteriala (care trebuie sa fie 130/80 mmHg sau preferabil 125/75 mmHg, mai ales in cazul existentei unor complicatii). Anual, daca nu exista alte indicatii, sa isi determine valorile colesterolului, HDL, LDL si ale trigliceridelor in sange. Un examen cardiologic si un EKG sunt de asemenea recomandate anual sau la 2 ani.

DIN DEGET. Trebuie precizat ca testele care determina glicemia recoltand sange din deget, desi foarte folositoare si practice in supravegherea diabetului, nu au o suficienta acuratete pentru a diagnostica un caz nou de diabet. Daca rezultatele sunt favorabile, dar totusi medicul va recomanda determinarea glicemiei din sangele intravenos, nu ezitati sa faceti acest lucru. Daca de exemplu descoperiti intamplator cu ajutorul unui test facut din deget ca aveti valori crescute ale glicemiei, adresati-va imediat medicului dvs. de familie, pentru a demara investigatiile necesare.

EXAMINAREA PICIOARELOR. Diabeticul trebuie sa isi controleze zilnic picioarele si sa le ingrijeasca. O data sau de doua ori pe an, medicul le va examina la randul sau. Tot el va indica o oscilometrie (care masoara circulatia in arterele de la nivelul membrelor inferioare) sau un examen neurologic.

VALORI. Rezultate mai putin exacte ale hemoglobine glicozilate se obtin in sarcina, anemie, niveluri crescute ale colesterolului in sange, administrarea de cantitati mari de vitamina C sau E, boli hepatice sau renale cronice etc. S-a calculat ca valorile medii ale glicemiei de 124 mg/dL determina o valoare a Hb A1c de 6%, cele de 147 mg/dL de 7%, cele de 180 mg/dL de 8% si cele de 214 mg/dL de 9%.