Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Anamneza este acea discuţie uneori plictisitoare, prea lungă sau prea sumară, de multe ori aparent fără nici un sens, pe care medicul o are cu pacientul. Ea este, de fapt, o conversaţie cu un scop precis, dirijată de medic pe anumite puncte de interes.
De ce este atât de importantă anamneza? Pentru că, în timpul anamnezei, medicul culege o serie de date care, de cele mai multe ori, îl ajută să localizeze zona în care se află afecţiunea bolnavului.
Uneori, la capătul unei simple discuţii, medicul se află în situaţia de a pune diagnosticul. De asemenea, nu trebuie să neglijăm conexiunea psihologică realizată între cei doi, cu valoare terapeutică deosebită. Pentru a putea înţelege mai bine rolul fiecărei întrebări a medicului şi, de ce nu, pentru a ne pregăti înaintea unei consultaţii, vom trece în revistă principalele puncte care vor fi atinse în timpul anamnezei:
1. DATELE INFORMATIVE:
● Numele, prenumele, zona de provenienţă. Aceasta din urmă este reţinută şi pentru că în unele regiuni factorii de mediu pot favoriza apariţia unor boli pulmonare sau reumatice; medicul va fi interesat şi de provenienţa din zone contaminate, de exemplu, în cazul unei toxiinfecţii.
● Vârsta. Este importantă, deoarece frecvenţa unor patologii diferă mult în funcţie de vârstă; copiii fac frecvent boli infecţioase (rujeolă, scarlatină etc.), reumatism articular acut; adulţii sunt predispuşi la afecţiuni pulmonare, ulcer, litiază biliară, boli cu transmitere sexuală, procese neoplazice (cu toate că acestea nu mai au o limită de vârstă), în timp ce bătrânii suferă de procese degenerative pulmonare, vasculare, articulare.
● Profesia. Sunt cazuri, nu rare, în care munca prestată de pacient este cauza directă a bolii. De exemplu, silicoza ce apare frecvent la mineri din cauza expunerii la dioxidul de siliciu. Muncitorii din industria chimică fac adesea intoxicaţii acute sau afecţiuni hepatice, cei care lucrează într-un mediu rece şi umed sunt predispuşi la artroze, pneumopatii, reumatism articular. Este dovedit că stresul favorizează apariţia bolilor neuropsihice, a hipertensiunii arteriale, obezităţii şi a diabetului cu toate consecinţele lor.
2. MOTIVELE INTERNĂRII
Sunt, de fapt, cauzele care îl determină pe pacient să se adreseze medicului. Tusea, febra, durerea, care rămân în continuare unele dintre principalele motive pentru care bolnavii ajung la medic, vărsăturile sunt doar câteva dintre simptomele descrise de bolnavi. Aici se va insista pe caracterul fiecărui simptom în parte.
Să luăm, de exemplu, un pacient care se prezintă la medic pentru durere. Indiferent de locul în care acesta acuză durerea, îi vor fi adresate următoarele întrebări:
● Unde îl doare
● De cât timp a apărut
● Cum ar descrie durerea (ca un junghi, ca o arsură etc.)
● Dacă iradiază undeva
● Dacă este o durere constantă, dacă nu, când apare
● Factori care o agravează şi factori care o atenuează
● Cât de intensă e durerea pe o scară de la 1 la 10.
3. ISTORICUL BOLII
Acesta cuprinde toate aspectele legate de boală: începutul (e important debutul: brusc, violent sau dimpotrivă), circumstanţele în care a apărut boala, starea organismului înainte de boală, evoluţia (dacă are un caracter acut sau cronic, evoluţie lentă sau în pusee), momentul actual (cauzele care l-au determinat pe bolnav să se prezinte la medic), dar şi alte boli asociate.
4. AFECŢIUNILE FAMILIEI
Important de precizat dacă membrii familiei suferă de boli care se transmit direct descendenţilor: sifilis, hemofilia etc. Dacă părinţii au avut unele boli care predispun la manifestări similare în cazul descendenţilor: bolile de nutriţie, obezitatea, diabetul, litiaza renală, rinichiul polichistic, astmul bronşic, bolile alergice, bolile de colagen, ateroscleroza, ulcerul gastric/duodenal, hepatita, hipertensiunea arterială, cardiopatia ischemică.
5. ANTECEDENTE PERSONALE FIZIOLOGICE
La acest capitol sunt abordate detalii legate de naştere, copilărie, adolescenţă (boli eruptive, boli venerice sau orice alte afecţiuni din această perioadă).
La femei se insistă pe:
● Menarha (prima menstruaţie)
● Regularitatea şi durata ciclului menstrual
● Metroragii (hemoragii genitale neregulate ce apar în afara menstrelor)
● Data ultimei menstruaţii
● Numărul de sarcini, naşteri, avorturi (cauzele)
● Apariţia menopauzei.
6. ANTECEDENTE PERSONALE PATOLOGICE
Se urmăresc mai ales infecţiile, cum sunt scarlatina şi amigdalitele repetate, care pot orienta diagnosticul către o endocardită, nefrită sau reumatism articular acut, hepatită de orice fel; trebuie menţionate orice alt tip de infecţii virale sau parazitare. Nu trebuie omise bolile cu transmitere sexuală sau tuberculoza.
7. ANTECEDENTELE TOXICE
Sunt formulate întrebări privitoare la fumat (cât fumează şi de cât timp), la consumul de alcool (cantitatea, ritmul în care bea şi felul de alcool - factori de risc pentru gastrită, ulcer, hepatită şi ciroză). De asemenea, trebuie precizat consumul de droguri, medicamente (antiinflamatoare nesteroidiene, contraceptivele orale etc.), substanţe toxice (ciuperci, apă din surse necontrolate etc.).
8. ANTECEDENTE CHIRURGICALE
Tipul de intervenţii suferite de pacient, rezultatele obţinute, traumatismele din trecut şi consecinţele lor.
CONDIŢII. Pentru ca acest dialog pacient-medic să-şi atingă scopul, este necesar ca atât medicul, cât şi pacientul să întrunească anumite condiţii:
● Pacientului i se cere onestitate, să încerce să nu omită nimic şi să răspundă cu răbdare la întrebările medicului, să aibă încredere în medic şi în capacităţile lui;
● Medicul trebuie să dea dovadă de mult tact şi răbdare, să ştie să ghideze conversaţia către punctele-cheie pentru a se apropia de diagnostic.
Citește pe Antena3.ro
