Faţa de piatră

"M-a tras curentul şi am jumătate din faţă paralizată. Parcă mi-au înlemnit muşchii feţei." Bietul om e urâţit de această paralizie pe jumătate din faţă, ajungând în situaţia ca figura lui să fie asimetrică.

Fiindcă în timp ce jumătatea normală a figurii capătă expresia unui surâs, cealaltă jumătate a feţei este împietrită. Medicina numeşte această boală paralizie facială periferică. Această paralizie pe jumătate de faţă se leagă cumva de curent sau de frig, denumirea este paralizie facială afrigori. Lămureşte  această suferinţă acad. prof. dr. Constantin Popa. Paralizia pe jumătate de faţă este favorizată de condiţiile atmosferice. De frig, de umezeală şi eventual de curent. Li se întâmplă acest necaz mai des şoferilor. În realitate, de vină este un virus ce poate fi încadrat în categoria virusurilor herpetice. Afectat este nervul facial ce  inervează fruntea, sprâncenele în mişcarea de ridicare a lor a mirare. În continuare, nervul facial este cel care comandă închiderea şi deschiderea pleoapelor. El este răspunzător de mişcările colţurilor gurii, ca şi de unele mobilizări ale muşchilor gâtului. Când este în stare de paralizie, suferindul îşi pierde sensibilitatea pe două treimi din partea anterioară a limbii. Terapia constă în medicamente antiinflamatoare pe bază de cortizon. Începută din pripă, medicaţia îl poate scoate pe om din paralizia facială a nervlui periferic. Pericol în timpul paraliziei pe jumătate de faţă este când nu mai există mişcare, nici mimică. Pericolul mare vine de la incapacitatea pleoapelor de a se închide. Există riscul ca să se usuce corneea fiindcă nu mai poate fi umezită cu lacrimi de mişcarea pleoapelor. Pentru a salva situaţia temporar se cos pleoapele în poziţia închis.