Fimoza şi parafimoza

La bărbatul necircumcis există un pliu cutaneo-mucos care acoperă glandul (capul) penisului, numit prepuţ. Fimoza apare atunci când prepuţul este prea strâns în jurul penisului şi nu permite decalotarea acestuia. Parafimoza se produce printr-un mecanism invers, atunci când prepuţul este împins în spatele glandului, rămânând blocat acolo, ceea ce constituie o urgenţă  medicală, spre deosebire de fimoză, care are o evoluţie mai simplă, benignă. La naştere, băiatul prezintă fimoză, care este fiziologică şi are un rol protector asupra penisului şi orificiului urinar. În timp, ţesutul se dezvoltă complet, desprinzându-se de pe gland în mod spontan, astfel că, de obicei, în jurul vârstei de 3-5 ani fimoza dispare. Sunt şi  cazuri în care această stare persistă uneori inclusiv chiar în primii ani ai adolescenţei.

Cauze
Câteodată, părinţii sunt îngrijoraţi de persistenţa fimozei şi forţează decalotarea, ceea ce poate avea efecte nedorite: apar cicatrice fibroase care, în timp, pot face retracţia prepuţului din ce în ce mai dificilă, deci fimoza mai persistentă, sau pot induce chiar o parafimoză. La adulţi, fimoza este favorizată de o igienă locală deficitară, care întreţine apoi un cerc vicios. Prepuţul devenind  strâmt şi decalotarea dificilă, nu se poate curăţa bine zona de sub prepuţ, ceea ce permite acumularea de reziduuri, transpiraţie, resturi celulare sau de urină, care au un efect iritativ, agravând fimoza. Alte cauze sunt legate de existenţa  microtraumatismelor repetate (încercări brutale de decalotare), a  unor dermatite  locale alergice (generate de produse de igienă şi de întreţinere, spermicide, condoame, lubrifianţi etc.)  şi de  infecţii locale repetate sau cronice. Acestea se numesc balanite (infecţii ale glandului) sau balanopostite (atunci când interesează şi prepuţul), cele mai frecvente având ca origine candidoza sau unele boli cu transmitere sexuală (gonoree, infecţie cu herpes, chlamydia etc). Pacienţii cu diabet zaharat, la care urina încărcată cu glucoză constituie un bun mediu de cultură pentru microorganisme, fac mai uşor infecţii locale şi, implicit, fimoză. În cazul parafimozei, în afara acestor factori favorizanţi, mai intervin şi cateterismele repetate ale vezicii urinare şi activitatea sexuală intensă (inclusiv masturbarea).

Simptomatologia
De cele mai multe ori, în fimoză simptomatologia este simplă, rezumându-se la prezenţa acesteia. Alteori, prepuţul este roşu, inflamat, apar dureri  locale sau în timpul urinării, secreţie uretrală urât mirositoare, dificultăţi la urinare sau hematurie (sânge în urină), erecţii dureroase, manifestări care aduc bolnavul la medic. În parafimoza, simptomatologia este mai severă de la început, deoarece prepuţul îngroşat şi blocat în retracţie produce modificări circulatorii locale, cu durere, edem (tumefacţie), modificări de culoare (glandul devine roşu închis, vineţiu). Dacă scăderea fluxului sangvin persistă se poate ajunge la necroză, de aceea parafimoza este o urgenţă medico-chirurgicală.

Diagnosticul se pune în general pe baza examenului local, uneori completat cu un examen de urină sau un consult urologic de specialitate. Spuneam că, în primii ani de viaţă, fimoza nu necesită tratament şi, în general, sunt suficiente băile călduţe şi o bună igienă locală. Dacă există însă fenomene obstructive – urinare, durere, hematurie –, pacientul trebuie să se prezinte la un control medical. Iniţial, se folosesc creme cu steroizi aplicate de mai multe ori pe zi. Dacă este vorba despre o infecţie locală, se face tratamentul specific. În parafimoză, se poate încerca iniţial aplicarea de gheaţă, dar nu direct pe piele, pentru micşorarea edemului, încercând apoi recalotarea. Dacă acest lucru nu e posibil, prezentarea la medic nu trebuie amânată. În parafimoză, câteodată şi în fimoză, poate fi indicat un tratament chirurgical, fie că este vorba de circumcizie, fie că este o intervenţie mai conservatoare. Acest lucru stârneşte însă nelinişti şi controverse fie în cazul părinţilor, dacă sunt puşi în faţa acestei decizii, fie al pacientului adult, deoarece circumcizia atinge nişte tabuuri socio-culturale şi este percepută ca o atingere a propriei personalităţi.

Deşi se consideră că circumcizia are un rol protector împotriva cancerului penian sau cancerului cervical la femei, deşi era larg indicată în trecut, în prezent medicii europeni, spre deosebire de cei americani, preferă plastiile, intervenţii mai simple.

SEMNE DE ÎNTREBARE. Fimoza şi parafimoza sunt afecţiuni ale penisului care evoluează la limita dintre fiziologic şi patologic, între pudoare şi lipsa de informaţii, între tabuuri sociale şi reconsiderări ştiinţifice. Într-adevăr, între nedumerirea mamelor, care observă fimoza fiziologică la băieţeii lor nou- născuţi, la lipsa de experienţă a adolescenţilor şi la autosuficienţa adultului, pentru care viaţa sexuală nu are secrete, aceste boli, în general uşoare, provoacă deseori  întrebări, insomnii sau drame.

PREVENIRE. Pentru prevenirea acestor afecţiuni este esenţială o bună igienă locală. Zona genitală trebuie spălată zilnic, de câte ori este necesar, cu apă călduţă. Prepuţul trebuie manevrat delicat, pentru a curăţa zona de sub el, apoi repus în poziţie normală. Evitaţi manevrele brutale, relaţiile sexuale întâmplătoare şi trataţi infecţiile locale.

CIRCUMCIZIA. În practică, există fie tendinţa părinţilor de a rezolva acest aspect de la o vârstă fragedă a copilului, fie tendinţa de a neglija sau refuza intervenţia, chiar dacă ea se impune la copil sau la adult. Tratamentul chirurgical este individualizat, recomandat după o evaluare atentă, diferenţiată, în funcţie de stadiul şi dimensiunile afecţiunii, de vârstă, de o patologie asociată. Trebuie să discutaţi cu medicul generalist sau pediatru, eventual cu un urolog, pentru stabilirea terapiei.