Fumatul măreşte riscul maladiei Alzheimer

Din pacate, inaintarea in varsta nu este intotdeauna un privilegiu, un teritoriu al intelepciunii si seninatatii. Numeroase boli cronice ne mar­chea­za existenta o data cu trecerea anilor si intre ele se inscriu si dementele, maladii ale creierului care afecteaza progresiv memoria, gandirea, exprimarea si, in final, capacitatea de a desfasura cele mai simple activitati. Exista mai multe tipuri de dementa: vasculara, fronto-temporala, demen­ta cu corpi Lewy etc. Dar cea mai frec­venta forma, responsabila de peste 50% din cazuistica, este boala Alzheimer, in care, din cauze inca incomplet elucidate, se produc distructia si moartea neuronilor. Mai nou, una dintre cauze aduse in discutie in legatura cu ma­ladia Alzheimer este fumatul.

Boala Alzheimer nu trebuie perceputa in nici un caz ca o evolutie normala a procesului de imbatranire, desi peste 90% din cazuri apar dupa 65 de ani. Astfel, 5% din adultii intre 65 si 74 de ani sufera de aceasta boala si cifrele cresc spectaculos la 40% din cei peste 80 de ani si la 50% din cei peste 85 de ani.

O data cu marirea sperantei de viata si in lipsa unui tratament speci­fic (imposibil atat timp cat cauzele bolii nu sunt deocamdata cunoscute) se apreciaza ca numarul bolnavilor se va inmulti considerabil. In prezent, in Marea Britanie sunt 600.000 de bolnavi, iar in SUA peste cinci milioane, apreciindu-se ca se va ajunge la 13 milioane in 2050. In tara noastra, din zece pacienti cu Alzheimer, doar doi sunt diagnosticati si doar unul primeste tratament. La noi sunt inre­gistrati aproximativ 150.000 de pacienti cu maladia Alzheimer.

Desi cauzele maladiei sunt necunoscute, pot fi evidentiati niste factori de risc. Cei mai importanti sunt: varsta (peste 65 de ani), sexul feminin, alterarile genetice, existenta cazurilor de boala in familie (situatie care se intalneste insa doar in 10% din cazuri). La acestia se adauga hipertensiunea arteriala, dislipidemii­le si mai ales hipercolesterolemia, obezitatea, rezistenta la insulina (in stadiu premergator instalarii diabetului zaharat de tip II) si diabetul zaharat care nu este bine controlat. Fumatul, sindromul Down si traumatismele craniene severe sunt alte elemente care trebuie luate in seama. In schimb, activitatile mentale sti­mulative legate de activitatea profesionala sau recreativa, interactiunile sociale, activitatea fizica zilnica par sa exercite un efect protector.

Boala este diagnosticata dupa varsta de 65 de ani, totusi primele simptome (uneori neluate in seama de bolnav sau de familie) apar, de obicei, in jur de 60 de ani. Tulburarile initiale vizeaza memoria, in special informatiile si activitatile recente. Chiar daca acest lucru nu este neobisnuit pentru un varstnic, persoana in cauza uita frecvent informatii si nu si le aminteste nici mai tarziu. Astfel, rataceste lucruri, uita evenimente, nume, conversatii sau intalniri, intreaba mereu acelasi lucru. Ea devine dezorientata in timp si spatiu (se rataceste in locuri fami­liare sau uita in ce zi sau ce anotimp este). Prezinta tulburari de perso­nalitate, devine mai retrasa, depresiva, anxioasa, iritabila, incapatanata, uneori chiar agresiva. Are dificultati in a lucra cu numere, de exemplu, cu bani. Nu isi mai poate planifica acti­vitatile, nu mai poate urma nici indicatii simple, prezinta tulburari de limbaj si, in final, cele mai simple acti­vitati ca mancatul, imbracatul, spalatul devin imposibile.

Din pacate, in prezent, tratamentul nu reuseste decat sa amelioreze simptomele. Boala poate evolua de la cinci-zece ani pana la 20 de ani, bolnavii ajungand, in final, sa depinda de ajutorul familiei. De aceea, mesajul din acest an cu ocazia Saptamanii Internationale Alzheimer este de a-i trata pe acesti bolnavi cu respect si in­te­le­gere, fara frica sau repulsie si de a-i sprijini cat mai mult pe apar­ti­natori in dificila lor misiune.