Haine contra frigului

Ştim cu toţii că omul este de origine sub-tropicală, şi ca atare el se simte perfect la temperaturi apropiate de 27°C. Întreaga „maşinărie” umană şi-a fixat ca scop menţinerea organismului undeva între 36,5°C şi 37,5°C. Când aceasta scade în mod semnificativ, starea de hipotermie obligă la diverse acţiuni pentru păstrarea temperaturii ideale. Conservarea căldurii este una  dintre ele.

Corpul uman foloseşte o mică parte din energia metabolismului pentru nevoile sale vitale. Din restul energiei, peste 50% se dispersează în mediul înconjurător, sub formă de căldură, prin convecţie şi eva­porare, iar alti 35% prin radiaţie. Pierderile prin contact sunt neglijabile, sub 1%. Conservarea căldurii în limita necesităţilor confortului termic în jurul corpului, altfel spus crearea unui «climat tropical» vestimentar de aproximativ 27°C, este deci o necesitate absolută.

În „filozofia” celor 3 straturi, adică cea mai eficace metodă de a se îmbrăca, cel de al doilea are rolul de a păstra căldura rezultată din metabolismul alimentelor şi activitatea musculară. Metoda nu este nouă însă. Ea era folosită cu circa 3500 de ani înainte de Hristos! Dovada – Ötzi, celebrul vânător a cărui mumie a fost descoperită întâmplător la 19 septembrie 1991 pe graniţa italo-austriacă a Alpilor. Ötzi era îmbrăcat cu mai multe straturi de haine: o vestă în piele de cerb, o pelerină din fibre vegetale, şi un fel de «centură» în jurul bazinului.  Pielea şi blănurile în general au constituit primele haine de protecţie împotriva frigului. Până şi azi hainele inuiţilor sunt confecţionate pe bază de blănuri, urs alb şi focă îndeosebi.

Prima... blană
Primul producator de „blană” sintetică este o veche firmă de tricotaje fondată în 1929 de către R. H. Wheeler la Dyersburg, Tennessee. Când în 1979 Malden Mills vinde prima blană poliester sub marca Polarfleece, nimeni nu şi-a imaginat că aceasta avea să devină un nume „comun” care desemna toate produsele cu performanţe apropiate, adica uşoare, călduroase şi hidrofobice.  Synchilla de la Patagonia, „replică” modernă şi pacifică a celebrei blăni, apare pe piată la începutul anilor ’70. Un sfert de veac mai târziu, tricotarea fibrelor obtinute prin reciclarea ambalajelor din PET marchează o nouă etapă. Aceste fibre produse în ultimii 15 ani reprezintă economia a nu mai puţin de 92 de milione de „sticle”, adică echivalentul a 2.940.000 de litri de benzină...

Grosimea izolaţiei necesare în funcţie de agresivitatea mediului a fost ştiintific determinată şi confirmă străvechea convingere : Gros=Căldură. Astfel, la o temperatură ambiantă de 5°C, pentru un efort susţinut, 5mm sunt suficienţi. La –15°C şi –28°C, va­lorile sunt de 8mm, respectiv 11mm. Combinaţia, adică suprapunerea, mai multor elemente vestimentare asigură o protecţie net sporită. Astfel o haină de corp şi o jachetă, adică 4mm grosime, asigură o protecţie statică până la –3°C. O polară suplimentară sub jachetă, şi protecţia este asigurată până la –13°C!

În materie de caldură să nu uităm de…pufoaica garnisită cu puf natural de gâscă ! Cea mai remarcabilă caracteristică a acestuia este compresibilitatea, ce constituie de altfel şi criteriul de clasificare a calităţii. Pe plan mondial unitatea de măsură se numeşte «cuin», de la «cubic inch», care se referă la capacitatea de expandare a pufului în anumite conditii standard. Un puf de 400 la 450 cuin este de ca­litate medie. Un puf bun are 500 la 550 cuin, foarte bun până la 750. Peste 750 cuin, se vorbeşte despe puf de excelentă calitate.

Citește pe Antena3.ro

După ce s-a trezit din anestezie, un bărbat și-a dat seama că medicii i-au amputat piciorul sănătos și a rămas cu cel bolnav

Inconvenientul major al pufului este sensibilitatea sa hidrofobică la umiditatea ambiantă.  Efectul este imediat: puful se strânge în „gogoloaie”. Calităţile izolante ale pufului  scad în mod dramatic dar  se regăsesc după o uscare rapidă şi meticuloasă. Inconvenientele pufului, inclusiv preţul acestuia, au determinat apariţia în 1970 a unei alternative : Thinsulate, adica izolaţie subţire, după cinci ani de cercetări în la­borator şi teste pe teren. Thinsulate asigură o izolaţie până la 1,5 mai mare decât puful de raţă. Un concurent demn de atenţie pentru Thinsulate, este Primaloft produs la cererea armatei americane, o materie capabilă să înlocuiasca puful, păstrându-si calităţile izolante chiar şi umede.

Aspecte
Atunci, care este cea ma bună materie izolantă – puful sau «vatelina» sintetică? – Răspunsul nu este deloc simplu. Nenumărate aspecte trebuie luate în considerare. În ce priveşte confecţionarea hainelor, producătorul este cel mai competent în alegerea elementelor componente şi buna lor îmbinare. Rezulta­tul este mereu fructul experienţei, inclusiv pe teren. La întrebarea iniţială, nu există un răspuns ci mai multe. Pe lânga aspectul financiar, este primordial de ştiut când, pentru ce , cu ce şi în ce condiţii este necesară o bună izolaţie termică.

Când? Organismul uman se găseşte în situaţie de echilibru termic la o temperatură de 21°C. Sub această temperatură, o protecţie adaptată devine necesară. Pentru ce? Necesitatea unei protecţii este vitală pentru a asigura echilibrul termic între producţie şi pierdera calorică. Cu ce? Suprapunerea a două sau mai multe straturi de haine constituie cea mai eficace barieră împotriva frigului. În ce condiţii? Când efortul fizic este important necesitatea izolaţiei termice este mai redusă. Invers, absenţa de efort necesită impe­rativ o izolaţie serioasă. Precedentele încercări de răspuns nu au ţinut cont de elementul cvasipermanent căruia suntem supuşi: vântul!