Înfofolitul e degeaba

Când îi vezi pe unii oameni că şi-au îndesat în ureche ditamai gogoloiu de vată stai şi te întrebi dacă oamenii aceştia fac bine sau rău.

Când îi vezi pe unii oameni că şi-au îndesat în ureche ditamai gogoloiu de vată stai şi te întrebi dacă oamenii aceştia fac bine sau rău. Dacă sunt protejaţi de răutatea răcelilor sau e o amăgire. Când îi vezi pe alţi oameni că îşi pun o blană de iepuraş la şale ca să-i ferească de răceala de la mijloc, te întrebi iarăşi, poate blana de iepuraş să te ferească de scia­tică? Când îi vezi pe unii părinţi că îl înfofolesc pe copil, că îi înfăşoară jumătate de faţă în ditamai fularul gors de lână şi pe cap îi îndeasă o căciulă de i se văd doar ochii micu­ţu­lui, te întrebi, e bine sau e rău? Cu atât mai mult cu cât medicii surâd ironic atunci când aud de pericolul ivit conform spuselor poporului “m-a tras curentul!”. Această ches­tie cu feritul de curent este o invenţie româ­neas­că. În alte ţări, noţiunea de curent şi de răul făcut organismului, de curge­rea aerului nu există. Şi în noiembrie, copiii din Ţă­ri­le Scandinave se joacă lejer îmbrăcaţi şi fără nici o căciuliţă pe cap în at­mosfera rece. Iar în pe­rioa­de de geruri suedezii fac saună şi în drum spre casă se tăvălesc cu torsul gol prin zăpadă. Dacă ar fi să ex­plicăm o anume influenţă a curentului asupra îmbolnăvirii de guturai, apoi de vină nu este mişcarea curentului de aer, ci răcirea cu câteva grade a aerului. Deci în nici un caz nu trebuie să-i înfofolim pe copii şi nici să ne punem tampoane de vată în urechi, acest ultim obicei făcând rău atât prin faptul că nu lasă urechea să se aerisească, cât şi prin faptul că vata pusă în urechi împiedică curăţirea prin scurgeri naturale din ureche.