Luăm masa în familie

Luaţi masa împreună cu toţi membrii familiei, petreceţi week-end-ul cu copiii, mergeţi în vizită la bunici. Iată reţeta pentru a avea copii fericiţi. Aşa susţin cercetătorii de la Universitatea din Essex, autorii unui studiu la care au participat 40.000 de familii brita­nice. Concluzia: cei mai fericiţi s-au declarat copiii care mănâncă cel puţin de trei ori pe săptămână împreună cu părinţii. Pornind de la această idee, psihologul Ştefania D. Niţă, preşedintele Asociaţiei Române de Psihanaliză de Cuplu şi Familie, analizează principalele avantaje ale reuniunilor de familie şi problemele care apar în cazul tinerilor lipsiţi de prezenţa părinţilor în timpul meselor.

Iubire, stabilitate, comunicare
Plăcerea de a lua masa împreună este una dintre principalele manifestări care arată unitatea şi normalitatea din familie, arată cât de apropiate sunt relaţiile între bunici, părinţi şi copii, arată cât de închegată este familia. Masa luată în familie este mult mai hrănitoare decât alte moduri de a mânca pentru că pune la dispoziţia membrilor familiei şi "hrana afectivă – sentimentele de iubire, siguranţă, respect, înţelegere ale părinţilor către copii şi invers", apreciază psihologul Ştefania D. Niţă. În jurul mesei se creează un mediu emoţional foarte deschis, este un bun prilej de comunicare între membrii familiei: părinţii povestesc cum a fost ziua, copiii povestesc ce au făcut la şcoală, fac planuri pentru zilele următoare. 

Luatul mesei în familie le creează copiilor sentimentul de apartenenţă, de integrare într-un grup, de stabilitate, ceea ce îi va ajuta ca viitori adulţi să se integreze în viaţa socială, profesională, familială. A avea relaţii bune cu membrii familiei înseamnă a-i învăţa pe copii să aibă relaţii bune cu colegii de şcoală, cu prietenii de joacă, iar mai târziu, la maturitate, cu colegii de serviciu, cu prie­tenii, cu partenerul de cuplu etc.

Semnale
Copiii care mănâncă frecvent împreună cu părinţii lor resimt în mod cert o stare de echilibru. Este echilibrul dat de iubirea părinţilor. 
Dincolo de actul de a mânca împreună sunt importante schimburile emoţionale care au loc între membrii familiei. Obiceiul de a lua masa împreună este un generator permanent de emoţii, discuţii, trăiri. Uneori pot fi plăcute, alteori mai puţin plăcute. Importantă este starea cu care ne ridicăm de la masă. Dacă avem o stare de bine înseamnă că masa a fost hrănitoare din toate punctele de vedere: fiziologic şi afectiv. Dacă plecăm de la masă cu un gust amar este posibil ca acest prilej să scoată la iveală stări conflictuale care există în cadrul familiei. Răspunsurile la întrebările de genul "cum ne simţim la masă?, ce se întâmplă pe parcursul mesei?, care este starea după masă?, de ce ne simţim într-un fel saul altul?" au rol de barometru, deoarece ne pot arăta ce înseamnă pentru fiecare dintre noi masa luată în familie.

Stări conflictuale
Atmosfera şi atitudinea fiecărui membru în timpul reuniunilor de familie indică modul în care funcţionează familia respectivă. De obicei, conflictele iscate la masă sau refuzul copilului de a veni la masă reprezintă semnale că se întâmplă ceva în relaţiile de familie. Copilul se poate confrunta cu o stare de tensiune, nemulţumire, teamă, care este exprimată prin refuzul de a parti­cipa la masă. Este necesar ca părinţii să afle, cu tact, despre ce este vorba şi să rezolve împreună cu copilul problema respectivă.

În cazul adolescenţilor, refuzul de a mânca împreună cu părinţii poate fi un semn al nevoii de independenţă. Este o cerinţă către familie de a-i ajuta să devină autonomi şi de a le aproba această nevoie. Deseori, părinţii fac greşeala de a nu recunoaşte această dorinţă de dobândire a autonomiei şi întâmpină cu supărare şi reproşuri refuzul tânărului de a veni la masă. Adulţii trebuie să înţeleagă că acesta este un proces firesc în dezvoltarea adolescentului, este o etapă care poate fi depăşită cu răbdare şi înţelegere. Mama şi tata îi vor explica tână­rului(ei) că înţeleg ce se întâmplă cu el/ea şi că nu este obligat(ă) să vină la masă în fiecare zi, dar le-ar face plăcere să se întâlnească toţi măcar în week-end. Este bine să negocieze acest aspect. Dorinţa de autonomie trebuie încurajată, fiindcă reversul acesteia – dependenţa de familie – duce la întârzieri în procesul de maturizare.

Probleme apar şi în familiile în care părinţii sunt foarte ocupaţi şi nu au timp să stea la masă cu copiii. Aceasta este o traumă aparent neagresivă, dar constantă. Copiii aflaţi în această situaţie se simt singuri, abandonaţi, neglijaţi, ba chiar le pot reproşa părinţilor că nu îi iubesc. Din cauza lipsei părinţilor, copilul poate refuza mâncarea pe următorul motiv: "sunt supărat pentru că nu stai cu mine şi refuz ce-mi dai ca plată pentru absenţa ta". După cum subliniază psihologul Ştefania D. Niţă, contrar a ceea ce suntem tentaţi să credem, copiii nu-şi doresc numai să se uite la televizor sau să se joace la calculator, ei simt nevoia să interacţioneze cu părinţii, să comunice cu aceştia, să aibă acti­vităţi comune. Multe probleme de adaptare ale tinerilor pot proveni din sentimentul de abandon şi de lipsă de apartenenţă la familie, atrage atenţia psihologul.

ÎN CUPLU. A mânca împreună sau a mânca separat spune mult despre viaţa unui cuplu. Dacă la începutul relaţiei, cei doi luau cine romantice, mâncau frecvent împreună, poate chiar zilnic, iar în timp acest obicei s-a pierdut, înseamnă că ceva nu mai merge în cuplul respectiv. O dată cu dispariţia obiceiului de lua masa împreună este posibil să se şteargă şi legătura emoţională dintre cei doi parteneri, remarcă psihologul Ştefania D. Niţă.

Sfatul Psihologului
Ritualul mesei în familie se păstrează astăzi mai frecvent în familiile tradiţionaliste. Regula de a mânca "în formaţie completă", altădată respectată cu sfinţenie, este din păcate greu de menţinut în condiţiile în care viaţa modernă ne obligă să mâncăm pe fugă, să nu mai avem timp pentru a ne aştepta unii pe alţii la masă. În opinia psihologului Ştefania D. Niţă, această tendinţă este dăună­toare, pentru că luatul mesei este bine să rămână un ritual care conservă relaţiile sănătoase în familie, un ritual prin care se transmit origi­nile, identitatea, cultura, obiceiu­rile familiei din care facem parte. De aceea, specialistul nostru spune că acest obicei ar fi bine să existe şi în familiile moderne, măcar sâmbăta şi duminica.