Necazuri şi iar necazuri în plămâni

Dacă ai un fumător cu serviciu pe scara blocului nu mai trebuie să-ţi cumperi ceas deşteptător, că tuşeşte ăla dimineaţa în baie, încât sar din aşternut de la primele ore toţi locatarii blocului. Fumătorul tuşeşte dimineaţa temeinic timp de câteva minute, în veritabile cascade însoţite de expectoraţie sau, mai pe româneşte, de scuipat ce năvăleşte în gură.

Rea nu este numai tusea, ci greşitul alibi pe care şi-l construiesc trăgătorii de fum din ţigară. Ei îşi găsesc scuze, susţinând că tusea din primele ore ale fumătorului este o stare normală care, după spusele unora, poartă şi un nume, "igiena de dimineaţă a fumătorului". Cu alte cuvinte, se zice că fumătorul tuşeşte pentru a-şi curăţa de secreţii sistemul respirator.

Nici o tuse nu e normală
Însă trebuie să se pună lucrurile la punct. Şi anume că nici o tuse nu este o stare normală. Tusea este un gest reflex, generat de o situaţie anormală, când secreţiile adunate peste noapte sunt în cantitate mare şi ele nu mai pot fi eliminate decât forţându-le scoaterea printr-un val de aer eliminat brusc prin tuse din plămâni şi bronhii. Prin tusea fumătorului, apărută în special dimineaţa şi însoţită de expectoraţii, îşi face anunţul că s-a instalat bronşita tabacică. Dar, după o vreme de tuşit dimineaţa, fumătorul are surpriza că începe să tuşească şi în cursul zilei. Extinderea reprizelor de tuse şi de-a lungul zilei este primul pas spre bronşita cronică şi BPOC (bronhopneumopatia obstructivă cronică). "Tuşitorul" începe să expectoreze flegmă gelatinoasă şi începe să obosească la activităţi banale.

BPOC
Este necesar să explicăm de ce această suferinţă are o denumire compusă din iniţiale cu un grad de mister: BPOC. În traducerea iniţialelor BPOC = bronhopneumopatie obstructivă cronică. Unii mai taie ceva din iniţialele acestea şi denumesc boala bronşită cronică obstructivă. Adică o formă mai gravă decât bronşita cronică, fiindcă adăugarea de obstructivă atrage atenţia că a apărut şi blocarea bronhiilor, a apărut obstrucţia, adică barajul. Însă medicina nu e mulţumită cu acest termen mai uşor de pronunţat de populaţie, susţinând că bronşita cronică obstructivă nu cuprinde toate faţetele răului care atacă plămânii.

Emfizem
Vorbeşte de BPOC profesorul doctor Paul Soticescu, membru al Academiei de Ştiinţe Medicale, fostul director al Institutului Naţional de Pneumologie "M. Nasta", cunoscut şi cu numele de Spitalul Filaret.

BPOC înseamnă şi emfizem. Să explicăm aceste două laturi rele ale bolii. Bronho este cuvântul care arată că este o afecţiune a ţevilor prin care circulă aerul, adică o afecţiune a bronhiilor. Pneumopatie înseamnă că sunt boli ale plămânilor. Cuvântul obstructivă din BPOC subliniază că are loc o micşorare a diametrului bronhiilor prin care pătrunde şi este eliminat aerul. Cronică este semnificaţia de boală lungă. Bronşita este o inflamaţie pe interiorul bronhiilor, o inflamaţie a învelişului interior al bronhiilor. Această inflamaţie a interiorului bronhiilor se manifestă prin tuse şi expectoraţie. Dar nu numai aceasta este pacostea din BPOC: plămânul este bolnav şi de emfizem, adică s-a distrus structura acestuia. Plămânul seamănă cu un burete conţinând bule de aer. În emfizem, se distruge peretele dintre bule şi se formează bule mari ca nişte găuri în plămâni. Alveolele, aceste bule, erau nişte săculeţi mici şi numeroşi care asigurau o suprafaţă mare de schimb între aerul respirat şi sânge. Prin mulţimea de alveole, de săculeţi, de bule mici, aerul inspirat dă oxigenul către sângele ce vine la reîncărcare cu oxigen. Când bulele mici în boala de BPOC s-au spart, devenind nişte bule mari şi mai puţine, nu mai există suficientă suprafaţă de schimb de oxigen între sânge şi aer.

Aer mai puţin
Când se sparg aceste bule, se distrug şi vasele de sânge, şi circulaţia sângelui este deteriorată. Prin acest fenomen, bolnavul de BPOC pierde o parte din capacitatea de respirat. Capacitatea respiratorie este volumul de aer expirat pe secundă. Când bronhiile nu sunt strangulate, micşorate, eliminarea aerului se face uşor. Dar când bronhiile îşi micşorează diametrul prin inflamaţii, expiraţia aerului e îngreunată şi bolnavul de BPOC oboseşte foarte uşor. Fumatul reduce şi el, după ani şi ani, capacitatea respiratorie. Bolnavul de BPOC are capacitate redusă de efort, oboseşte după câteva zeci de metri, abia poate urca scările şi devine treptat un invalid. După 10 ani de fumat, apare mai întâi bronşita, când sunt atacate bronhiile, şi necazul se adânceşte prin inflamaţii tot mai mari în aceste ţevi ale aerului. Agravarea vine colac peste pupăză şi de la spargerea alveolelor, dar şi de la reducerea suprafeţei de contact dintre sânge şi aer.

NEVINDECABILĂ. Cei care se îmbolnăvesc de bronhopneumopatie obstructivă cronică (BPOC) trebuie să ştie că boala este cronică şi nu se mai vindecă. Tratamentul trebuie să se facă permanent. Medicamentul principal în BPOC este abandonarea fumatului. Prin tratament şi renunţarea la fumat nu se recapătă capacitatea respiratorie, nu se vindecă BPOC, dar se obţine ceva foarte important: stoparea deteriorării plămânilor.

ARE ROST. Fumătorii slabi de voinţă dau din mână şi spun: "Ce rost mai are să mă las de fumat, după ce am tras din ţigară 40 de ani?". Ei bine, lăsarea de fumat este folositoare în orice moment. Nu se mai strică şi ce a mai rămas bun din plămâni. Bronhopneumopatia obstructivă cronică (BPOC) este răspândită în medie la aproximativ 6%-7% din populaţie.

CAUZE. Principala vină este fumatul. Dar o influenţă rea o are şi poluarea atmosferică. O altă cauză a BPOC este o anume predispoziţie genetică, unii din naştere sunt predispuşi să se îmbolnăvească de BPOC. Fumătorul care tuşeşte zilnic trebuie să se prezinte la medic. Cu atât mai mult dacă în sezonul rece tusea se accentuează. Dacă "tuşitorul" amână din inconştienţă consultul la medic şi intrarea în terapie, dificil se mai recuperează ceva din respiraţia stricată. Bolnavii de BPOC fac mai des cancer de plămâni. O altă componentă a tratamentului este ajutarea respiraţiei bolnavului de BPOC cu nişte aparate speciale.